In vizita la tribul Himba

Cycling to Himba tribe in north Namibia near Opuwo on a bicycle.

Dimineata ma scol devreme. John nu mi-a spus ora la care ajunge si nici nu am semnal la telefonul mobil. Imi incarc din nou bicicleta in masina si ma duc la Nico, paznicul campingului. Doarme dus si il trezesc cu un Hello!

Ma conduce pe un deal de unde spune ca pot avea semnal si pot suna. Mergem cam jumatate de kilometru si am surpriza placuta sa constat ca pot sa-i trimit lui John un mesaj. Insa nu mai apuc sa primesc vreun raspuns caci deja apare, impreuna cu alti doi muzungu din Italia. Sunt un cuplu veniti pentru aproximativ doua saptamani in Namibia si au inchiriat o masina 4×4 cu care sa se deplaseze. Decid sa merg impreuna cu ei in masina si apoi ma vor aduce inapoi la camping.

Pe drum John vrea sa faca pe justitiarul si ne pune sa oprim langa fiecare copil care cerseste si ii alearga. Ne amuzam si dupa 10 kilometri ajungem la sat.

Aici mergem si salutam capetenia care ne lasa sa-i vizitam satul cat vrem. Ca si taxa am adus mancare si provizii. Oricum dupa un timp se vaita ca il doare piciorul si asa mai platim inca o taxa ascunsa.

Oamenii sunt obisnuiti cu muzungu si ne plimbam cum dorim prin sat. Fac poze din toate unghiurile si nimeni nu este deranjat de acest lucru. John ne mai explica despre cultura Himba. Animalele, in special vacile joaca un rol foarte important. Cam totul, inclusiv casatoria, se raporteaza la cat de multe vaci ai.

Barbatii observ ca incep sa-si lepede portul traditional si au imprumutat cate ceva de la muzungu. Femeile in schimb se imbraca traditional, poate si pentru a atrage cat mai multi turisti. Din pacate aerul aici este foarte comercial.

Un copilas se agata de mana mea si nu mai vrea sa-mi dea drumul. Ma plimb cu el putin pana ma paraseste in favoare italienilor. O femeie se aproprie si prin intermediul ghidului imi transmite ca vrea sa vina cu mine acasa. Cat ne plimbam suntem invitati sa vedem si cum vor prinde un taur si vor transforma in bou.

 

Este o experienta ciudata si ma surprinde faptul ca taurul nu face absolut nici un zgomot, nici un geamat.

Spre final suntem invitati sa vizitam si coliba capeteniei, unde ne intampina prima lui sotie. Ne arata cum se spala ei cu fum. Baie nu fac niciodata.

Pe la ora 12 ghidul ne anunta ca vizita s-a incheiat si ne putem retrage.

Italienii ma lasa pe mine si pe John la camping. Dupa ce-si rezolva cateva probleme, John vine cu mine pana la Opuwo. Si-a uitat telefonul la italieni in masina, insa ii sunam si ne vedem cu ei la pensiunea Abba din Opuwo. Pe drum John imi lauda stilul de a conduce : si bunica conduce mai repede !

Plec mai departe, trec de doua puncte de control ale politiei si nu ma opresc decat dupa ce am trecut de Kamanjab. Ma opresc intr-o parcare pe marginea drumului unde ma culc in masina.

De dimineata plec mai departe catre Windhoek. Din pacate la hostelul unde am rezervare pentru ziua urmatoare nu au camere astazi asa ca ma gandesc sa petrec noaptea pe drum. Conduc incet si nu ma grabesc. Fac pauze lungi sa-mi incarc laptopul si bateriile de la panourile fotovoltaice.

Din pacate nu am gasit nici un loc bun de dormit pana in Windhoek. Mai ales ultimii 70 km de sosea sunt in constructie , probabil urmand sa se inalte aici o semeata autostrada. Ma decid cand ajung in Windhoek sa o apuc catre aeroport : stiu ca sunt destule locuri de parcare acolo.

Dupa ce merg cam 30 km catre aeroport ma opresc intr-o parcare. Este cam mult trafic, dar pe masura ce se face tarziu sunt din ce in ce mai putine masini pe strada.

Dorm chinuit si ma bucur cand rasare soarele. Merg inapoi in Windhoek unde-l las pe Rih si bagajele la hostel si apoi plec la o spalatorie sa curat masina.

Pentru ca dureaza cam doua ore operatiunea merg la un mall nou nout in care servesc mic dejunul la Wimpy si sa fac ceva cumparaturi.

Cand ma intorc masina este lucitoare si curata. Exact asa cum am luat-o si tocmai buna de predat. Ma mai opresc doar la o benzinarie unde-i fac plinul si apoi merg sa o predau.

Baiatul de la receptie este bucuros de cum arata masina si declara pe hartie ca am adus-o neavariata. Ma bucur si eu ca am scapat de o grija. Este destul de amabil si il roaga pe unul dintre soferii lui sa ma duca mai aproape de hotel.

Ma mai opresc intr-un supermarket sa-mi cumpar ceva de mancare si apoi merg sa-mi iau patul in primire de la hostel.

Seara mi-o petrec socializand cu alti oameni de aici.

Astazi dupa ce servesc mic dejunul si ma bucur ca am renuntat sa mai iau pastilele de malarie pornesc sa caut un magazin de biciclete. Roata pe spate a lui Rih nu-mi place, spitele iar s-au desfacut si parca nu e ok.

La prima locatie recomandata nu gasesc magazinul, insa nu departe dau peste Mecca a bicicletelor. Chiar asa se si numeste locul. Au aproape de toate acolo si las bicicleta la reparat . Urmeaza sa o ridic abia diseara …

Si totusi pe la ora 14 primesc un SMS ca este gata. Plec inapoi pe jos catre magazin. Aici il gasesc pe Rih curat si impecabil. Baiatul imi da si cateva suruburi de rezerva si o sea uzata, dar care pare comfortabila cat de cat.

Si acum am o surpriza imensa, refuza de la mine orice fel de plata. Nu am venit pentru gratuitati, insa sunt nevoit sa accept. Si totusi e un sentiment frumos sa vezi oameni atat de buni. Recomand oricui va ajunge in Windhoek cu bicicleta sa le faca o vizita pe strada Acacia la Mannie`s Bike Mecca. Sunt oameni deosebiti si sufletisti.

Tot la ei ma intalnesc si cu un sud corean care vine din Africa de Sud si merge pana la Nairobi. El imi povesteste despre cum as putea ajunge la Sossusvlei mai usor, iar eu ii povestesc la randul meu ce-l asteapta mai departe.

Nu are inca un blog, insa vrea sa-si faca. Daca reuseste si il aflu il voi posta si eu aici la randul meu. Pare un baiat interesant, care a plecat in lume la 18 ani fara prea multi bani la el.

Comments

comments

Most Popular

To Top