La malul Oceanului Indian

Dupa doua zile in Hedaru sunt gata de plecare. Patronul hotelului imi ofera cateva carti de vizita si vrea sa facem o poza impreuna. Dupa ce ii promit ca i-o voi trimite si lui pe mail ne luam ramas bun si plec.

Drumul este mai putin denivelat fata de ce am avut pana acum si mentin o viteza de croziera buna. Pentru ca nu sunt pe graba ma gandeam sa ma opresc undeva pe langa Mombo, la baza muntilor Usambaras de Vest. Din pacate nu observ nici un loc acceptabil de campare iar in orasel singurul hotel pe care il vad nu ma face sa simt dorinta sa ma opresc.

Merg inainte pe un drum impecabil, insotit de calea ferata abandonata. Ma opresc intr-un orasel sa-mi reinprospatez proviziile de apa si sa-mi trag suflul. Vanzatorul si cativa localnici sunt dornici de socializare si petrecem jumatate de ora vorbind vrute si nevrute. Imi recomanda sa merg pana in Korogwe si sa trag la White House Inn sau la White Parrot Motel.

Pe drum ma amuz cu un baiat de vreo 20 ani, intr-un tricou rosu pe bicicleta. Timp de 20 de kilometri ba ma depaseste el, ba il depasesc eu schimband cate o vorba pe ici pe colo.

Ajung pe la ora 16 in Korogwe, dupa ce am parcurs dublul distantei pe care o aveam in plan, mai precis 110 km. Vad pe marginea drumului White Parrot Motel si pare acceptabil, asa ca ma opresc aici. Camera este curata insa mobila cred ca dateaza din mileniul trecut, dar pretul este decent si are aer conditionat. Pentru ca am ajuns prea devreme decid sa stau doua nopti aici iar maine sa explorez zona. Ma bucur si de restaurantul lor, cu preturi mici si mancare buna.

A doua zi mi-o petrec pe potecutele din jur, de data asta fara bagaje. Admir calea ferata care ma conduce si la o gara cu cateva vagoane uitate de soarta, merg pe malul raului Pangani iar apoi ma duc in oras sa cumpar ceva sa am la mine pentru ziua urmatoare.

M-am uitat pe harta si observ ca am o alternativa la soseaua asfaltata in drum catre Tanga. Exista vechiul drum, aproape paralel cu calea ferata, insa este neasfaltat. Nu ma deranjeaza foarte mult, asa am ocazia sa vad si o alta parte a Tanzaniei.

Drumul este acceptabil, doar la inceput era pavat cu piatra de rau si m-a cam zguduit. Oamenii probabil nu vad prea multi muzungu pe acolo si se uita dupa mine ca la urs. La un moment dat ma intersectez cu Frank, si el calare pe bicicleta. Ma saluta si imi face semn sa ma opresc. Nu vrea nimic altceva decat sa vorbeasca cu mine si ii pare rau ca nu mai poate sta ca trebuie sa ajunga in Korogwe la munca. M-ar fi invitat la el acasa, insa facem schimb de numere de telefon, poate vom mai schimba o idee macar.

Drumul de pamant incepe sa devina din ce in ce mai denivelat, pe unele urcari trebuie sa ma aplec mult pe fata ca sa nu ma ridic pe o roata. Admir rauri unde oamenii vin sa-si spele hainele si sa faca baie, satuce linistite si uitate de lume si paduri de palmieri. Dupa aproximativ 40 km dau din nou in asfalt, pe soseaua A14 catre Tanga. Este destul de dificil de pedalat, avand urcari abrupte urmate de coborari. Dupa inca 30 km ajung in Muheza, unde ma opresc la Golden Land Motel. Pentru ca tot sunt prea devreme aici, platesc iar pentru doua nopti.

 

Conditiile par acceptabile, insa am surpriza neplacuta sa constat ca una dintre perne este innegrita. Oraselul este foarte mic si nu gasesc nimic serios de mancare, decat paine cu gem. Din fericire a doua zi am parte de un mic dejun decent.

Gazdele mele sunt incantate sa ma aiba acolo si unul dintre baieti il spala pe Rih, chiar daca ii spun ca nu l-am mai spalat din Romania si nu e nevoie. Nu o face pentru bani si imi accepta doar multumirea.

La plecare facem o poza impreuna si ma conduc pana la strada. Cum dau coltul cativa copii imi spun celebra gluma cu “Muzungu give me my money!”. Fiind deja aclimatizat doar rad si le zic ca vreau si eu bani, dupa care le urez un “Good Bye!”.

Nu ma despart decat 50 km de Tanga si nu ma grabesc deloc. La o pauza se opreste langa mine Jofrey. Se prezinta ca fiind militar, aratand ceva ce insinueaza a fi o legitimatie, bagand-o rapid inapoi in buzunar. Imi dau seama cu gestul asta unde vrea sa ajunga, insa il las sa-si duca circul la bun sfarsit. Imi propune pe rand sa merg cu el in oras, sa ma duca sa vizitez nu stiu ce pesteri, sa merg la el acasa, sa-mi dea sa mananc porc, sa bem alcool sau sa-mi prezinte fete. Este nemulumit cand vede ca nu vreau nimic si imi da totusi numarul lui si-mi spune sa-l sun cand sunt in oras. Se urca pe motoreta, si inainte sa plece imi cere si  2000 silingi ca sa-si puna ulei la motoreta. Ii spun ca n-am sa-i dau, dar ii cumpar o bere in Tanga cand ajung. Normal ca nu aveam de gand sa ma mai vad cu el, insa nu am mai avut chef de discutii …

Tanga a fost capitala coloniei germane din Africa de Est. Tinand cont ca in statistici are o populatie de aproape 300.000 de locuitori ma asteptam la un oras mai vibrant. Insa nu este ce ma asteptam. Multe strazi par pustii si prafuite, multe case si foste fabrici abandonate.

La intrarea in oras am vazut un hotel care parea cochet, insa si scump. Ma iau dupa GPS sa caut ceva mai ieftin, insa toate locatiile care le vad pe ecranul telefonului nu par sa existe si in realitate. Ma tot invart si nu vad decat cateva inn-uri darapanate, doua hoteluri luxoase pe malul marii si ceva ce pare ca un motel in curtea unei biserici. Dupa 15 km de invarteala prin oras zic sa incerc totusi si la hotelul acela cochet de la intrarea in oras, poate dracul nu este asa de negru. Si chiar nu este, pretul este acceptabil iar conditiile sunt excelente. Decid sa raman doua zile ca sa pot vizita si orasul.

Azi dupa un mic dejun extraordinar, poate chiar cel mai bun de pana acum, imi iau bicicleta si plec sa ma plimb. Am admirat in ultimii 4-500 km vechea cale ferata si acum am ocazia sa vad si punctul ei terminal, si de asemeni si o locomotiva si vagoanele. Spre surprinderea mea arata aproape ca si cum ar fi functionale, desi rugina de pe sine le tradeaza ca nu prea sunt miscate.

Din pacate la mare este dificil de ajuns, doar langa port e o mica plaja unde poti ajunge liber si sa vezi Oceanul Indian, in rest totul este imprejmuit. Cat stau si admir mica plaja un om vine si vrea sa-mi fie ghid, sa ma plimbe cu barca etc. Ii spulber sperantele spunandu-i ca nu mi-am mai luat portofelul cu mine.

Din Tanga drumul ma va purta catre Pangani, un orasel foarte mic si apoi catre Bagamoyo pe langa sau prin parcul national Saadani. Cel mai probabil nu voi mai gasi magazine mari pe drum si ar trebui sa-mi fac proviziile aici. De altfel, de aici voi parasi si asfaltul pentru urmatorii 200 km.

Insa desi orasul are un numar de locuitori mare nu este deservit decat de un singur “supermarket” iar si acela este inchis azi. Si asa decid sa raman si a treia noapte aici pentru a-mi putea face maine cumparaturile necesare.

Momentan am observat ca am cauciucul pe spate extrem de uzat. Cand l-am achizitionat , toata lumea lauda acest model ca atinge 10.000 km, insa eu la nici 4.000 l-am dat gata. Iar ca sa fie totul fain are si o lovitura pe o parte si sta sa plescneasca. In Dar es Salaam voi primi un cauciuc nou, sper doar sa nu-mi explodeze pana atunci …

 

Comments

comments

Most Popular

To Top