Mi-am mai petrecut o zi in Namanga, fara sa fac altceva decat sa ma odihnesc, sa-mi verific bicicleta si sa fac poze la trecatori de pe terasa. Momentan Rih se prezinta bine, doar roata pe spate este putin desumflata si descentrata.
A doua zi ma simt daramat dupa o noapte in care o tuse seaca nu m-a lasat sa dorm. Insa oraselul acesta mi-a oferit tot ce a putut si simt nevoia sa mai schimb locatia. Ma gasesc pe la ora 10 cu bagajele facute si ma indrept catre vama.
Aici intalnesc aceeasi problema ca si la granita dintre Uganda si Kenya : poti trece nestingherit dintr-o parte in alta. Kenya a construit o cladire nou nouta pentru vama, insa nu este clar unde trebuie sa mergi si abia dupa ce intreb in stanga si in dreapta gasesc biroul unde mi se stampileaza pasaportul de iesire. Absolut nimeni nu ma opreste sa intru pe teritoriu tanzanian, doar eu decid sa ma intorc cand imi dau seama ca am ratat vama. Aeeasta se afla intr-o cocioaba impreuna cu cateva magazinase si o banca.
Dupa ce prezint carnetul de febra galbena primesc o hartiuta care o completez si ma prezint cu ea la ofiterul de la ghiseu. Multumita tovarasului Nicolae Ceausescu bugetul calatoriei ramane neatins : din cauza unui tratat bilateral din anii `70 cetatenii romani nu au nevoie de viza. Dupa ce ma ampreteaza si mi se pune stampila in pasaport sunt liber sa explorez Tanzania. Nu ca m-ar fi oprit cineva sa trec granita …
Parcurg zece metri doar ca sa ma opresc la un bancomat de unde obtin moneda locala. Un nene care vinde alune se tine dupa mine. I-am zis ca nu am bani, dar acum am … si parca mi-e si pofta … Hai , da-mi o punga!
Ca si multumire ma conduce la amica lui care vinde cartele Vodacom. A fost mai usor sa-mi stampilez pasaportul, insa in final cumpar un pachet de internet si astfel ma gasesc gata de drum …
Drumul ma poarta pe langa muntele Longido, insa panta este suportabila. De pe drum invat si noul salut : Muzungu, give me my money ! Insa nu toata lumea este asa, o parte doar imi zambesc si ma saluta.
Dupa ce ma opresc la o benzinarie sa savurez un suc am parte si de o surpriza neplacuta : am pana pe roata din spate. Din cauza asta era desumflata la hotel. Nu stau sa peticesc camera ci o schimb direct. O voi petici pe indelete cu alta ocazie.
Sa tot fi parcurs 70 km cand norii care imi dadeau tarcoale nu vor sa ma lase sa trec neplouat. Din fericire aveam geaca de ploaie pregatita si raman uscat sub ea.
Insa am plecat tarziu, am terminat tarziu cu formalitatile vamale si nu am cum ajunge azi in Arusha. Intr-o ora se va intuneca, asa ca mai bine caut un loc sigur unde sa pot campa. O apuc in dreapta printre maracini si merg pret de un kilometru. Aici gasesc un locsor cat se poate de linistit, cu doi copacei asezati strategic. Dap, azi voi dormi la hamac pentru prima oara, mai ales ca pamantul este umed.
Si in plus, vine Craciunul, daca nu am brad si globuri , de ce sa nu impodobesc copaceii locali cu hamacul ?
Spre surprinderea mea este mai confortabil decat ma asteptam , singura mea problema fiind doar faptul ca peste noapte se face foarte frig si nu reusesc sa ma invelesc perfect in sacul de dormit. Peste noapte ma trezesc cateva picaturi de ploaie insa nimic serios.
Si totusi am parte de un spectacol superb : mii si milioane de licurici stralucesc printre ramurile copacelului ce-mi sustine sacul de dormit. Sunt stelele si luna de pe cerul african.
Dimineata sunt destul de odihnit. Dupa ce ridic tabara incep sa pedalez la deal. In fata mea se ridica maiestuos muntele Kilimanjaro. Am de urcat pana la 1850 metri altitudine pe o laterala a lui pentru ca pe urma sa cobor pana in Arusha.
In Arusha am vorbit cu Erik de pe Warmshowers si ma asteapta sa ajung la el. In jurul orei 14 sunt acolo si sunt primit in casa lui.
Casa lui este mare, sus pe un deal, inconjurata de verdeata, dar deservita de un drum dubios. Ii admir colectia de biciclete si il las si eu pe Rih in compania lor.
Ma duc pe jos un kilometru si jumatate pana la un supermarket de unde imi reimprospatez proviziile. Vanzatoarea mi le pune intr-o cutie mare de carton si ma chinui sa le car .
Seara mi-o petrec vorbim cu Erik, si el lucreaza in telecomunicatii si imi fac o idee despre ce inseamna sa fii ISP in Africa.
Comments
