Prologue : Turkey 2016

Turkey 2016 – Ospitalitatea Turceasca [Part5]

SAM_4208    Drumul de la Derinkuyu pana la Nigde este drept, iar vremea astazi este prietenoasa, nici prea cald, nici prea rece si fara ploaie.

In Nigde ne oprim doar pentru aprovizionare de la supermarket apoi continuam catre Bor, de unde o apucam pe un drum laturalnic, catre Seslikaya.

Ne dam seama ca pe aici, nici macar in orase nu vom gasi nici un magazin, si cum rezervele noastre sunt pe terminate, ne oprim la o moscheie care are si o cismea.

La intrare se opreste o dubita. Ne fac semne, veniti aici. Oare am deranjat pe cineva ca am luat apa ? Nu, poftiti doua prajiturele cu miere. Multumim, si sunt chiar bune. Mai vrem dar nu mai acceptam gratis , platim si luam patru.IMG_5334
E aproape noapte, si totul este pat in jur fara nici un fel de copac. Unde punem cortul ? Ochesc in departare un stalp de electricitate si ma gandesc sa oprim lanaga el, cand Mohammed se opreste langa noi. Cara cativa saci de nisip cu duba lui si vrea sa ne duca cativa kilometri mai incolo. Ne surade idea si cu putin ajutor bicicletele sunt urcate in spate si noi langa el, pe bancheta.

IMG_5362Aflam ca este emek (muncitor) si nu accepta nimic de la noi drept multumire, decat sa facem o poza, pe care promitem ca i-o vom trimite prin posta.

Intindem cortul la cativa kilometri de Acikuyu, pe un camp.

Dimineata o incepem cu o pana la roata mea pe spate. In zare se vede o benzinarie si prefer sa o rezolv acolo , unde au compresor, decat sa ma chinui la pompe.

Catre Eregli drumul drept e de pamant, insa daca facem un scurt ocol, am putea avea asfalt. Insa surpriza este ca acel drum, da e asfalt, si unul chiar bun : ditamai autostrada.

Asa ca ne schimbam directia si pornim catre Ulukisla si Pozanti. Drumul national pe care rulam este un fel de valea oltului, plin de camioane si masini. Prima parte, urcam, de la 1100 metri pana la 1500. Din Ulukisla in schimb, avem numai si numai coborare.IMG_5224

Mehmet ne face semn sa ne oprim. Si el e emek (muncitor) si sta singur intr-o cabanuta construita pe panta muntelui. Ne ofera acoperisul lui sa ne montam cortul, intr-un peisaj montan de vis.

IMG_5318Din pacate omul desi pare primitor nu ne scapa din priviri nici macar cand vrem sa ne schimbam sau sa mergem la toaleta fara usa. Oricat de mult am aprecia ospitalitatea avem si noi nevoie de un minim de intimitate, asa ca inventam o scuza penibila cum ca avem nevoie de un doctor. Desi e aproape apus soarele , plecam mai departe, doar ca in 6 kilometri sa gasim o mica oaza la marginea drumului. Ne costa 80 de lire pe noapte, au o curte superba, mercimek si kebap. Ce putem dori mai mult ? Ospatarul este sirian si foarte prietenos, dupa masa ne aduce un bol cu dude proaspat culese, cu pretul a cativa stropi pe camasa sa alba.

Seara ne-o petrecem in compania lui Emin, care vorbeste impecabil engleza.  Nici nu ne dam seama cand a trecut de mizeul noptii. Discutam orice, de la natura, tehnologie pana la politica.

A doua zi, pentru ca Loredana nu se simte prea bine, ne-o petrecem tot aici, sa ne odihnim, iar ambianta este foarte placuta. Este ca o oaza pe drumurile aglomerate de tiruri galagioase, cu fantani , loc de joaca pentru copii si foisoare care creaza un spatiu intim si placut, mai ales noaptea , cand luminitele sunt apinse.IMG_5427

Pana la Pozanti avem numai coborare,  apoi suntem avertizati ca avem doar 1 kilometru de urcat. De unde, urcam 20-30 kilometri, practic tot ce am coborat. Pe drum suntem intampinati iar de ospitalitatea turca, suntem invitati la un ceai si ne sunt refacute proviziile de apa. Cand vrem sa platim pentru ele nici nu se pune problema, singura plata acceptata este sa facem o poza impreuna.

Coboram catre Tarsus cu scurte urcari pe alocuri. De la o altitudine de 1350 in Akcatekir ajungem la 20 de metri. La 10 kilometri de Tarsus iar imi face un domn semn sa ma opresc. Imi spala si imi pune intr-o punga doi ciorchini de struguri mari si frumosi. Degeaba scot cateva lire sa-i dau, ma refuza. Ii multumesc mult cu o strangere de mana, insa din pacate nu pot sta , soarele aproape apune si noi trebuie sa ajungem in oras.

In centru Tarsusului gasim un hotel, are aer conditionat si costa 50 de lire.  Desi este deja noapte iesim sa vizitam orasul, care este frumos luminat insa foarte linistit.

Comments

comments

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Most Popular

To Top