Prima zi serioasa de pedalat si un nou record : peste 150km . Cairo – Beni Suef

img_1000De dimineata dupa ce am servit micul dejun m-am apucat de bagaj. L-am reorganizat si pot zice ca acum chiar am ceva loc disponibil, pe care in zonele desertice il voi fructifica cu apa si mancare.

Plec pe la ora 10 si jumatate. La ora aceea prind tot traficul infernal din Cairo. Cel mai greu este in intersectii pentru ca absolut nimeni nu-ti ofera prioritate.

De cateva ori, pentru ca pe GPS am trecut traseu de pieton, ma pune sa sar peste celebrele borduri de juma de metru. Poate tu cititorule te gandesti ca nu e mare scofala cu bicla, si chiar ai dreptate. Insa cand intra in calcul si 40+ kg de bagaj ecuatia devine mai complexa.

Ma ratacesc. Da, ma pricep de minune la asta. Intru intr-o zona rau famata, ceva gen Ferentari, dar parca si acolo e mai frumos.

img_1001Asfaltul dispare,e praf, mult praf, pe care il ridica in atmosfera troscoletele mortii care urla cat pot din claxoane. Reguli de circulatie ? Da, sigur ca da, mai ales la aia de 10-11 ani de la ghidonul lor.

Intru intr-o piata, e haos, e blocat tot. O apuc pe o strada si mai laturalnica, plina de nisip si resturi de materiale de constructii. Pe GPS vad ca este un drum mai principal pe dincolo de calea ferata. Nu mai imi place sa fiu hurducait, asa ca, hai cu Rih la deal. Ma opintesc din toate puterile sa urc turtudanul caii ferate. Sus, vine trenul, si cu puteri supraomenesti reusesc sa trec in partea celalata in timp util.img_1004

Providenta imi scoate imediat la drum in cale un butic. Dupa ce ma otravesc cu un Pepsi si ma hidratez cu apa deja ma simt mai bine.

Drumul e aglomerat, camioane, masini, motorete, troscolete. Se circula haotic, de multe ori sunt obligat sa depasesc un zebzec care merge pe contrasens. Asa pare  ca este moda aici. Mai si dau flash-uri si claxoane sa-i feresti.

In orase la intersectii sunt damburi inalte, dupa care urmeaza nisip. Probabil au pus special pt. biciclisti sa se distreze.img_1002

Pe marginea drumului se inalta semete mormane de gunoi, din care, pasarile nilului, se infrupta cu placere.

Imi pun muzica in casti. Am ritm bun si mentin viteza peste 28-30 kmh. Dupa vreo ora incep sa simt ca tremur. Hmm, am pulsul peste 175. Ma opresc sa cumpar un suc si cateva napolitane pe care le infulec cu mare pofta. Dupa scurta pauza sunt ok, dar imi propun sa numai sar de 160 cu pulsul.

Ma uit pe harta. Zona este foarte populata, si nu prea am pe unde pune cortul in siguranda. Cu hotelul cum stam ?

O sun pe Lori, ma calculez si cred ca pot ajunge pe zi in Al Wasta, sa-mi caute si mie un hotel acolo.

Cat vorbesc despre hotel, stand pe loc, un sofer de tir efectiv se suie peste mine. Cum nu gasisem inca alternativa decid sa merg catre Beni Suef. E departe, sunt obosit si o sa se intunece, dar ce alternative am ?

img_1010Citisem pe blog-ul unui englez, ca in zona aceasta a avut parte de peripetii : 3 troscolete i-au dat tarcoale, i-au lovit in casti si alte hartuieli de genul pana i-a gonit un localnic.

Mergand ma gandeam la peripetiile lor. Si iata ca ma trezesc cu o palma pe bratul stang. Sa inceapa distractia? Dar nu, probabil a vrut sa fie prietenos, insa viteza lui fata de viteza mea m-a facut sa resimt agest gest ca pe un pumn.

Pe drum am avut parte de tot felul de interactiuni : de pe margine strigau welcome, how are you, veneau cu trsocoletele in paralel, where are you from ?what`s your name ? Zambeam, ii salutam, le raspundeam si ne vedeam fiecare de drumul lui fara sa ne deranjam. Titiiit, titiit. Da, ce pacat ca nu am si eu un claxon, ce ne-am mai fi distrat …

Ajung pe noapte in Beni Suef. Caut un hotel, ma invart, ma intorc, intreb. Mi se recomanda Al Bakri, dar aici e plin de militari inarmati pana in dinti. Nu ma intimidez si intreb daca pot gasi o camera. Din pacate nu, sunt toate date.img_1007

Merg in cealalta parte a orasului, interactionez iar cu un om care vorbeste impecabil engleza.

  • Mergi la gara, in fata ei gasesti cele mai ieftine hoteluri.
  • Shukran , thank you!

Ajung in fata garii. Intreb de Hotel Semiramis si sunt indrumat catreo cladire partial daramata. Dar nu e bai, chiar vis a vi  este Hotel City Center. Pare scortos, insa nu mai pot. 190 LE, ok, cu bicicleta cum facem ? Are loc langa receptie.

Ma ajuta baiatul cu bagajele pana sus la etajul 10 si il rasplatesc cu 1LE pt fiecare etaj, adica 10 LE 🙂

Cobor sa cumpar de baut, imi e sete. Pepsi aici se vinde doar la 0,97 litri, doua va rog, si o apa. A, si inca doua napolitane ca n-am mancat nimic azi. Cat face ? 15,5 LE. Intind 15 LE si inca 1LE de metal glumind ca o musc in jumatate. Radem cu totii si intru in vorba cu vanzatorul care stie si el engleza bine. Pentru ca nu am avut dintii buni sa musc moneda mai primesc in schimb inca o napolitana, gata, suntem chit 😉

In camera ma uit la mine : bocancii au avut o culoare o data, care sa fie ea? Parul il am plin de praf si vreau sa fac o baie.

Suna telefonul : este de la receptie, newsflash, camera costa 215 LE (sau 250?) si nu 190 cum mi-a zis. Sunt prea obosit de cearta sau nervi, maine va dau banii, acum lasati-ma sa dorm !img_8957

Azi mi-am batut recordul, peste 150 km intr-o singura zi. Daca nu m-as fi ratacit 10 km in Cairo si inca 10-12 prin Beni Suef poate drumul ar fi fost mai scurt. Poate maine am parte de un drum mai usor 🙂

 

 

 

Comments

comments

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Most Popular

To Top