VIP : Insotit de girofare la Al-Minya

Cycling in Egypt from Cairo to Beni Souef.

img_1014Dupa ce fac un dus cobor sa platesc diferenta la camera. Este 215 LE. Managerul isi cere scuze ca au socotit gresit si imi da restul corect.

Cand ajung la etajul 5 imi dau seama ca hotelul isi merita toti banii. Aproape ca imi dau lacrimile de emotie. Da, sunt la restaurant si pot lua mic dejunul. Si ce mic dejun : piure, carnati prajiti in ceapa, salam, cascaval, paine, gem, covrigi, oua, halva, salate si tot asa.

Ma gandeam la confratii nostri care merg la all inclusive in Bulgaria si vreau sa ma simt si eu ca ei. Ieri nu mancasem nimic, asa ca farfuria devine neincapatoare.

Sarumana de masa, a fost buna si gustoasa 😉

La receptie predau cheia si facem schimb de carti de vizita. Din greseala imi cade din buzunar o bancnota de 50 LE, insa managerul vine dupa mine si mi-o returneaza.img_1016

In fata hotelului, cat echipez bicicleta cu bagaje, vine o tanti si cu fetita din dotare. Vor bani. Incerc sa le ignor, insa aia mica imi trage de bicicleta si mi-o da pe jos. Ii fac semn ca nu e frumos, da de unde, tot bani vor.

Traversez Nilul, de la hotel mi-au spus ca drumul de pe partea estica este mai liber.

Peisajul incepe sa se schimbe si devine desertic si monoton.

img_20161025_134453Dupa cativa kilometri cat fac o pauza un domn cu un pick-up este curios si se opreste langa mine. Nu prea inteleg ce vrea, imi arata la ochi. Vrei ochelarii mei ? Pai draga nene, asta nu se poate,am si eu nevoie de ei.

Sa tot fi pedalat cam 40 km ca se aciuiesc pe langa mine trei pustani pe o motoreta. Daca la un hello si un what`s your name rezist usor si le zambesc, cand stau 10 minute in paralel cu tine incep sa te calce pe nervi.

Imi fac semn de la revedere si rasuflu usurat  cand ii vad ca se departeaza.

Bucuria mea dureaza doar 10 minute. Ii vad iar cum vin langa mine. Unul dintre ei zice ceva de money si rade. Ma fac ca nu aud. Ma tot pistoneaza cu intrebari si imi fac si poze. La un moment dat unul dintre ei vorbeste la telefon si parca inteleg ceva de Romania si bicicleta, sigur de mine vorbesc. Sa cheme ajutoare ?img_8968

Ma astept la orice fel de surprize, insa ei sunt 3, le pot face fata, cel putin pana are timp politia sa ajunga. Cat ma gandesc la asta mai vin inca doi tot pe o motoreta. Se cunosc si se tin dupa mine si ei. Sunt 5, tot mai am sanse. Si na, vine si ultima achizitie, inca 3. Se ingroasa treaba.

Ma gandesc,  daca vad o casa, o moschee, ceva, orice sa ma opresc pe acolo. Insa totul in jur este pustiu.

Imi fac semn la un moment dat baietii de pe prima motoreta la o curte aparent goala : chinos.

Nu trece mult si vine un camion plin cu chinezi. Probabil observa ca nu sunt lasat in pace si din mers vorbesc cu copii de pe motorete. Oare le zic sa ma lase in pace ?

img_1018Nu stiu daca trebuie sa le multumesc chinezilor ori ba, insa cert este ca din acel moment compania mea motorizata ma abandoneaza.

Mai pedalez 20-30 km. Cobor un deal si prind peste 40 kmh. Ce placut e ! Stop ! Ma opresc in dreptul unui transportor blindat din 1900 toamna. Mi se cere pasaportul si il prezint.

Ma pun sa stau jos. De ce oare ? Trec 5, 10, 20 minute. Intreb ce se intampla.

  • Asteptam sa vina politia.
  • Cand ?
  • 5 minute

Nu pot sa ii acuz prea tare, si la mine catodata 5 minute devin trei ore.

Citisem pe blogul englezului de care am mai mentionat, ca si ei au fost opriti la punctele de control si li s-a dat excorta si apoi pusi pachet la tren. Ce nu am inteles din dialogul cu soldatii am dedus din ce stiam.

Vin masinile. Nu una, ci chiar doua. Bicicleta e urcata in spate si eu sunt poftit sa ma urc in fata.

Cand ma asez simt ca ma inteapa ceva in posterior ? Ce sa fie oare ? A, da, normal, este un kalasnikov. Il dau putin mai incolo ca sa nu mai “intepe” 🙂 Comandantul imi face semn sa i-l dau, asa ca apuc arma si i-o intind. Eu stau in fata, el se urca langa bicicleta, in spate.

Din acest punct asfaltul se termina, si oarecum ma bucur ca ma aflu cu politia. Ma uit in stanga si in dreapta si peisajul imi aduce amite de zona Atar din Mauritania.

img_20161025_171217Dupa 50 km, in dreptul localitatii Beni Mazar, doar ca pe cealalta parte a Nilului, sunt dat jos cu tot cu bicileta.

Asteptam. Intre timp ma imprietenesc cu soldatii. Ne facem poze unii cu altii, asa cum fac copii la mare cu cimpanzeul 🙂 Le arat poze, si in limita capacitatilor lingvistice schimbam impresii.

Vin alte doua masini, un pickup si un turism. Bicicleta e urcata in pickup, iar eu si un alt domn comandat urcam in turism. Ce am eu cu pustile ? Ma asez fix peste puscociu lu dom comandant. Imi face semn sa-l pun la picioare si ma conformez.

Se face noapte si ajungem la 13 km de Al-Minya, de unde soseaua se termina . Armata ma preda catre politie.

Politia are masini mici, portbagajul este neincapator si le spun ca pedalez, este ok.

Dar nu, pasaportul meu tot la ei ramane, si imi fac semn eu sa merg inainte si ei escorta in spatele meu.

Ma chinui sa merg cat mai repede, dar bate si vantul din fata si mentin cu greu viteza peste 20 kmh.

Imi fac semn sa ma opresc.

  • Vrei sa merg eu cu bicicleta ta si tu sa stai in masina ?
  • Multumesc, dar e grea, ma descurc.

La intrare in Al-Minya ne oprim din nou. Ca si cum o singura masina de politie nu era de ajuns mai primesc inca una.

Si uite-ma asa, ma simt cel putin ca un ministru, sau un sef de stat. In spate si in fata am escortele cu girofaruri.

Incerc sa nu ma fac de ras, insa la podul peste Nil, in panta, scad cu viteza pe la 12-13 kmh. In spate e coada de masini si toti claxoneaza, insa politia nu-i lasa sa ma depaseasca. Atatia oameni stau dupa mine ? Sorry …

Ajungem la un hotel in Al-Minya. Ma amuza unul dintre politisti, un fel de Rambo, tine arma din dotare intr-o mana ridicata si cu cealalta opreste traficul sa traversam.

Este full hotelul asta si oricat insista politistii patronul nu se lasa induplecat.

img_1025Hai mai incolo, dupa colt. Stiti vorbea aceea cu afara-i vopsit gardul si inauntru-i leopardul ? Ei bine dragi cititori aici nici macar amaratul ala de gard nu-i vopsit. Insa este ieftin, 80 LE, e ok, multumesc domnule politist pentru tot. O data cazat primesc si pasaportul inapoi.

Ma duc sa cumpar apa si ceva de-ale gurii. Cand ma intorc unul dintre politisti este tot in fata hotelului si imi ureaza noapte buna. Nu stiu de ce insa am impresia ca aici isi va petrece noaptea veghiind asupra mea.

Din pacate mi s-a pus in vedere, ca ori o sa merg numai cu politia pana la Luxor ori sa i-au trenul, ceea ce probabil o sa fac maine din pacate.

img_1027Cand ajung in camera si fac inventarul la bageje observ cuparere de rau ca steguletul meu cu tricolorul a disparut. Mai am unul in bagaj, insa nu-l mai risc in Egipt, il voi arbora din nou din Sudan.

Comments

comments

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Most Popular

To Top