Am ajuns la Erik pe 23 decembrie si ma simt putin ciudat. Craciunul este de obicei o sarbatoare care se petrece in familie si ma simt ca un intrus. Am comunicat cu el pe mail insa nici nu a vrut sa auda sa merg la un hotel si mi-a zis sa vin.
De ajunul Craciunului ma invita sa merg cu ei la familia sotiei lui sa sarbatorim impreuna. Accept doar cu conditia sa cumpar macar bauturile.
Ei serbeaza Craciunul de ajun. S-a strans toata familia, insa nu sunt ignorat si de multe ori capul familiei imi mai traduce ce vorbesc ei in swahili. Se pun toti in cerc si mi se prezinta fiecare, si fac si eu acelas lucru multumindu-le pentru ospitalitate.
Dupa ce spun rugaciunile in stilul propriu african, adica prin cantec, servim masa impreuna. Este primul meu Craciun cu temperaturi de peste 30 grade si cu pepene si ananas servit la masa. Dupa se impart cadourile. Aici este obiceiul ca fiecare sa ia un singur cadou pentru o singura persoana, iar astfel fiecare sa aiba in final de dat si de primit un cadou.
Pe la miezul noptii petrecerea se incheie si ne luam ramas bun. Erik conduce pana inapoi acasa pe drumuri intortocheate. Ce ciudat mi se pare sa fiu intr-o masina care merge pe partea stanga …
Cum se poate petrece un Craciun mai frumos decat sa explorezi padurile ce strajuiesc Muntele Meru ? Erik imi propune sa vin intr-o tura cu el.
Este un ciclist rapid, si in ciuda celor 61 ani pe care ii are fac un efort sa tin pasul cu el. Mergem pe potecute intortocheate, printre casele oamenilor si prin paduri, urcam pante abrupte ca in final sa descoper ca am urcat pret de 800 metri in altitudine in timp record. Facem doar o pauza la o mica bodega unde servim un ceai si un suc.
Imi place viziunea lui despre oamenii din zona. Imi explica ca atunci cand zic money money, ei de fapt o fac pentru ca nu stiu altceva. Asocieaza oarecum acest cuvant cu muzungu. Poate doar unul din 500 se si astepta sa primeasca ceva. Tind sa accept varianta lui, pentru ca observ copii care imi fug din cale si care tipa money sau de care am trecut si este evident ca nu ma voi opri. Erik imi spune ca cel mai simplu este sa o consider ca pe o gluma si sa le urez tuturor un Jambo! Asa si fac 😉
Coborarea prin padure este un deliciu. Imi pare doar rau ca nu am bicicleta de downhill cu mine, sau macar sa fi avut cauciucuri de offroad.
In zonele cu aderenta precara incetinesc mai mult. Lui Erik ii plac oamenii si se saluta cu toata lumea, le face semne si bate palma cu ei. Ii urmez si eu exemplul si ma bucur ca il am de camarad de biciclit.
Seara dupa ce servim cina impreuna imi ofera cateva sfaturi despre cum este a fi biciclist in Tanzania, imi arata trasee dar si locuri unde pot campa nestingherit.
Dimineata urmatoare imi iau la revedere de la Erik, de la nevasta lui Bernice si fata lor Shesha. O apuc catre Moshi, azi voi avea de parcurs aproximativ 80 kilometri. Drumul pe care incep sa rulez este in constructie, si ma strecor printre utilaje, gropi, balti, masini, motociclete si oameni. Fiecare merge pe unde considera insa dupa 7-8 kilometri scap de calvar si ma gasesc pe o sosea acceptabila.
Ma bucur in prima parte de o coborare frumoasa numai ca apoi drumul sa urce si sa coboare.
Imi fac o rezervare pentru la noapte pe un site, insa primesc mesaj de la proprietate ca nu mai exista camera rezervata (pentru care am primit si confirmare) si daca vreau imi pot oferi un cort pentru 8 USD sau sa ma duca la alt hotel.
Il sun, cu ideea sa-i zic sa anuleze rezervarea si sa-mi incerc norocul in alta parte. Insa insista sa-mi faca el rezervare pentru un alt hotel si sa-l sun cum ajung. Nu-mi ia mult si sunt la intrarea in Moshi si il sun din nou. Imi spune sa vin intai la proprietatea lui si apoi vom vedea.
Il astept aici si isi face aparitia Dandi. Dupa ce imi arata proprietatea imi propune din nou ideea cu cortul si imi arata o saltea pe care o va instala acolo cu promisiunea ca la ora 7 dimineata voi avea o camera. Sunt cam obosit, e si tarziu, iar ideea sa merg azi la un alt hotel si sa ma intorc iar aici nu-mi surade. Decid sa-mi incerc norocul la cort. Tot astept sa-l instaleze doar ca sa aflu ulterior ca a crezut ca voi dormi in cortul meu. Pai salteaua aia nu intra nici pe sfert in cortul meu, si in plus nu dau 8 USD sa dorm la cortul meu, asta o fac gratis pe camp.
Dupa ce-i aduc la cunostinta de doleante ramane ca va instala el cortul. Intre timp servesc masa la restaurantul hotelului, nimic special insa nici rau. Pretul e putin cam piperat pentru o supa si o omleta de-a lor : 10000 TZS. Imi si spune ca sucul pe care l-am servit este gratis din cauza ca nu au respectat rezervarea, insa adevarul este ca in rezervare beneficiam de o bautura gratuita la sosire.Platesc atat masa cat si pentru noptile care le voi petrece aici.
In final cortul este gata si decid sa inchid ziua. Totusi intre timp pretul este majorat de catre dandi la 12 USD fara alte explicatii … Fie … Din pacate dupa o ora-doua am parte de o surpriza neplacuta : cortul si salteaua sunt pline de furnici. Nu mai pot sta inauntru.
Afara e liniste, nu este nimeni. Usa de la cladirea principala este inchisa, precum si cea de la intrare si nu gasesc pe nimeni care sa-mi rezolve problema. Incerc sa-l sun pe Dandi insa nu raspunde. Nu mai pot dormi in cortul lor si nici nu cred ca este o idee buna sa-l scot pe al meu, s-ar putea umple si el cu furnici. Au un hamac si incerc sa ma amagesc cu el. Daca nu era atat de tarziu mi-as fi cerut banii si as fi plecat fara sa ma mai uit inapoi.
De dimineata vine un baiat sa dea desteptarea la un oaspete. Cum il vad il apuc de brat si ii arat hoarda de furnici. Se intoarce in zece minute cu o doamna de la receptie pe jumatate adormita. Dupa ce-i arunc tot veninul, imi da la telefon pe cineva caruia ii servesc si lui o portie de venin numai ca in final sa-mi ofere pe loc o camera. Este 6 dimineata, sunt rupt de somn si decid sa ma culc aici, cel putin cateva ore. Camera este acceptabila, insa cat am petrecut noaptea de veghe stiu un lucru clar : a fost libera si pe mine m-au lasat la mila furnicilor.
Visez numai despre cum o sa ma cert cu ei. Cand ma trezesc asta este si primul lucru care il fac . Din pacate doamna pe care am gasit-o doar isi cere scuze si accepta conditiile mele fara sa cracneasca, mai precis sa-mi returneze banii dati pe noaptea alba.
Multumit pe jumatate, ma intorc la somn. Sincer as fi preferat sa-mi dea banii inapoi si sa plec de aici, asta chiar daca conditiile actuale sunt bune.
Dupa amiaza ies la cumparaturi si apoi ramas pe terasa. Doamna vine si imi ofera suc si apoi o cina, pe care o voi plati din ce bani imi returneaza ei. Mai pe seara apare si Dandi, ingrijorat sa nu-i las vreun review negativ.
Acum stau si ma gandesc, un review pozitiv nu-i pot da, experienta mea a fost cea mai rea din toata calatoria.Nu as recomanda Hotel Secret Garden din Moshi decat la iubitorii de furnici si de tantari. Pot doar sa nu le ofer calificativ, insa nu stiu daca este corect pentru urmatorii oaspeti …
Aici am zis sa raman trei zile ca sa explorez putin potecile de la baza muntelui Kilimanjaro. Insa din lipsa de somn azi nu am fost in stare de nimic, iar maine nu m-as aventura prea departe ca sa-mi pastrez energia pentru pedalarea catre Dar es Salaam.
Comments
