Busia : Am ajuns in Kenya

Riding to Kenya, Busia with a bicycle.

img_2015Ma bucur ca am ramas la Shalom Guest House. Am avut ocazia sa cunosc oameni buni si sa schimb cateva opinii. Dimineata David ma intampina cu amabilitate si insista sa servesc mic dejunul cu el.
Dupa ce termin pornesc din nou la drum. Cateodata ma plasez in spatele altor biciclisti care nu realizeaza acest lucru . Ma amuza reactia lor cand copiii de pe margine incep sa tipe muzungu, muzungu 🙂 Abia atunci ma observa in spatele lor.
Unii dintre ei vor apoi sa ne luam la intrecere, insa eu merg la anduranta. Chiar si asa ma depasesc ca peste un kilometru sa-i ajung din urma.
img_2017Drumul ma poarta peste dealuri iar viteza mea de croaziera este mai mica ca de obicei. La cativa kilometri de Busia incepe sa ploua usor. Nu ma opresc, nici nu am unde de altfel.
Busia este un orasel in doua tari. Localnicii trec nestingheriti prin vama, si sincer cred ca si eu as putea face la fel daca as dori.
Dupa ce intreb in stanga si in dreapta sunt indrumat catre un ghiseu. Dupa ce arat carnetul de vaccinare internationala mi se da un formular de completat. Cu el ma duc la primul ghiseu unde mi se aplica viza de iesire in Uganda, iar la doi metri mai incolo este vamesul kenian. Este extrem de amabil, si dupa ce ii arat viza obtinuta online imi aplica si stampila in pasaport cu drept de sedere doua luni. Cu un zambet larg imi ureaza : Welcome to Kenya !img_2028
Imi iau bicicleta de coarne si ma tot astept la inca un control, ceva, orice. Da de unde, cat ai clipi ma aflu pe strada din partea Keniei. Oare am facut toate procedurile corect ? Habar nu am, vom vedea in doua-trei saptamani cand voi iesi din tara 🙂
Ma intampina traficantii de bani. Mai am ceva UGX la mine, iar cursul care mi-l ofera este apropiat de adevar, asa ca batem palma.
Pe dreapta am o banca, unde normal cardul Mastercard imi este refuzat, asa ca atentez iar la Visa. Cu portofelul alimentat trec strada la birourile Safaritelecom. Au un DJ care pune tot felul de melodii africane si par ca au un fel de promotii.
img_0142Bicicleta o las in paza paznicului si intru inauntru. O fata ma pune sa stau la o coada formata din cel putin 15 persoane. Ce sa fac, astept. Insa a fi muzungu are si avantaje, dupa zece minute un baiat vine si ma baga in fata.
Contra sumei de 2000 KES primesc o cartela SIM cu internet. Mai astept putin la un alt ghiseu sa-mi taie cartela in nano-sim, doar ca apoi sa vad ca imi lipseste fix 1 KES ca sa-mi activez serviciul de date. Asa ca mai cotizez cu 100 la bugetul companiei de telefonie…
Daca prin vama am trecut in maxim zece minute, pentru cartela SIM am stat cel putin 45 minute …
Imi fac o rezervare la Africa Hotel. Este in centrul oraselului, insa locatia de pe siteul lor ma baga pe tot felul de stradute obscure unde oamenii se holbeaza la muzungu cel ratacit. Dupa ce un localnic ma dirijeaza ajung in sfarsit.img_0155
Hotelul este nou, a fost deschis abia in luna august a acestui an.In consecinta este foarte curat si placut. Angajatii sunt dornici de socializare si ne imprietenim.
Dupa ce servesc o masa copioasa la restaurant, vin sa-l ajut pe Collins sa aiba o poza de profil mai frumoasa 🙂 Facem sesiune foto, toti , de la portarul John pana la indianul Ver . Ne amuzam si radem ca niste prieteni vechi. Stau pana tarziu si le povestesc despre Romania, iar ei despre Kenya.
Azi de dimineata decid sa mai raman o zi aici. Pe internet se anunta probabilitate mare de ploaie, si in plus mi-as mai spala hainele. Tricoul cu care biciclesc din alb a devenit pamantiu si nici macar cu deterget nu se mai curata. Tricourile care le am de la Merinito nu miros inca, desi nu le-am spalat inca de cand am ajuns in Africa. Le spal totusi si pe ele cu sampon pentru a nu le deteriora.
Dupa ce termin de spalat merg la supermarketul din oras sa cumpar un minim de alimente pentru maine. Ma asteapta zile complicate, voi avea de urcat pana la aproape 3000 metri in altitudine ca sa ajung la Nakuru, pe o distanta de 300 kilometri.

img_0275img_0287

img_0215img_0260

Comments

comments

Most Popular

To Top