14 iunie 2011 – Suntem invitati de dimineata la Noura, o vanzatoare de la un magazin cu care ne-am imprietenit. Intalnirea e la ora 9, dar nu apare …
Decidem ca asta e si sa plecam … insa cand sa ne suim pe moto apare si Noura. Well, se pare ca nu ne-am sincronizat ceasul cum trebuie si din cauza asta nu ne-am vazut 
Mergem la ea acasa, este sapata in stanca, in genul locatiei unde s-a filmat Star Wars la Sidi Driss. Este o gaura mare in pamant adanca cam de 10-12 metri si 7 grote, in fiecare grota cate o familie.
Suntem invitati inauntru, ne serveste cu un ceai verde cu alune si stam cateva ore la povesti cu ea.
Promisesem ca mai trecem pe la Ksar Ghilane unde ne-am simtit excelent, asa ca apucam directia desertului.
Pe drum sunt deturnat de o problema cu un server la un client in .ro si ma intorc cam 30 km pana gasesc semnal de orange sa intru pe net si sa rezolv.
In oaza suntem primiti cu caldura, ne invita iar la o paine a desertului si de data asta stam si noi pana la capat la petrecerea organizata la receptie, impreuna cu un grup de frantuji.
Dupa party, sunt invitat de catre Mohammed la o sisa, care ma ameteste putin. Stam pana tarziu la vorba.
15 iunie 2011 – Ne luam ramas bun de la toti si pornim catre Douz.
In Douz, suntem racolati de la inceput de catre Zou, un arab inalt cu moaca de italian corcit. Ne invita la hotelul lui care e dupa colt . Sunt oarecum reticent dar decidem sa mergem sa vedem cum e.
Well, hotelul arata bine pe dinafara si inauntru e acceptabil. Locatie este ok, langa piata si la inceputul oazei, iar pretul imbatabil – 7,5 euro/om.
Ok, aici ramanem, dar cum facem cu papa ? Eu vreau vita. No problem, ne duce la restaurantul unui prieten.
Asta n-are carne de vita, dar daca gasim in suk ne-o prepara. Asa ca hai la cautat de carne. Gasesc cu chiucu vai la o pravalie unde e atarnat un cap de camiloi taiat carne de vita. We`re in bussiness.
Ne aduce omul haleu, arata bine, miroase bine, dar vai … astia nu stiu sa gateasca vita ori aia nu e carne de vita si o fi de camiloi … Abia pot sa o tai si e ca guma 
de mestecat. Mai mult inghit la ea ca mi-e foame. Vita am vrut , camila am primit
16 iunie 2011 – Stam tot in Douz si decid ca pt. prima oara in viata mea sa calaresc si eu un camiloi. Zou e omu care rezolva tot, si ne face rost pt. 2 ore de animale.
Well, sincer sa fiu nu prea mi-a placut, prefer mobra M-a zgaltait in toate directiile si in plus eram la pantaloni scurti iar camiloiu meu avea paru cam sarmos …
Cat am facut turu, normal ca oamenii negrii flamanzi din lipsa de turisti au dat buzna pe noi. Nicoleta a fost neinspirata sa ia in brate o vulpita a desertului … 2 dinari … si sa se dea si cu un cal la indemnul proprietarului … 10 dinari … eh, well…
Comments
