Sudan

Dongola – Karima : Un desert insetat

Cycling in Sahara from Dongola to Karima in Sudan against strong winds,Ma gandisem initial sa stau trei zile in Dongola, insa conditiile de cazare m-au convins rapid sa parasesc acesta capitala a provinciei de nord.

Mi-am facut cumparaturile de ieri : ceva conserve cu fasole, branza topita, paine si multa apa. Teoretic am cam 190 km de pedalat doar prin desert fara localitati intre.

Dimineata cand sa plec ma intalnesc cu doua nemtoaice care fac un tur cu autostopul din Cairo pana in Khartoum. Comentam putin si de conditiile hotelului si arunc si eu o privire in camera lor. Pai nici nu se compara, la ele desi sunt perete in perete cu mine aproape e lux. Lux pentru Sudan, bineinteles 🙂

Hiding in the shade of telecomunication towers in Sahara desert in Sudan, from Dongola to Karima.Si astfel incep pedalarea. Sunt oprit doar inaintea podului peste Nil la un control al armatei, dar este sumar si imi vad de drum.

Sa tot fi mers cam 20km cand incepe un vant puternic din fata. Pe masura ce avansez devine din ce in ce mai puternic. Viteza imi scade vertiginos, de la 20, la 15, 12 si ajung chiar si la 8kmh. Ma tarai pe sosea in bataia vantului. La amiaza soarele devine mult prea arzator si termometrul imi indica 42,9 grade. Desertul nu imi ofera nici un tufis sau o stanca sub care sa ma ascund de arsita. Din fericire cam din 7 in 7 km gasesc turnuri de telecomunicatii imprejmuite de obicei de un gard de beton.

Ma bucur cand le gasesc si fac popasuri dese in apropierea lor.

Situatia este destul de dificila, nu am parcurs o distanta prea mare si deja rezervele mele de apa aproape s-au injumatatit. Decid sa raman mai mult sub un stalp si sa continui mai pe seara si sa merg eventual si noaptea. Poate mai sta si vantul.

Pe la orele 16 ma repun din nou pe traseu. Vantul bate cu putere in continuare din fata. Sa tot fi mers cam 75 km cand il observ pe Hassa si pe baietii lui pe margine de drum.img_9643

Imi fac semn sa ma opresc .

  • Maia , amam please! (apa)

Ma invita sa-i urmez. In mijlocul desertului, in cel mai neospitalier loc, ei isi construiesc o ferma. Au forat un put de 17 metri adancime si impinsa de un motor de 20 cai putere apa tasneste miraculos din pamant.

Si ma gandesc, la noi acasa, cati oameni isi lasa pamantul nelucrat sau il vand ca sa-si ia masini si alte lucruri trecatoare, iar acesti oameni minunati duc o lupta acerba pentru a smulge un peticut de pamant Saharei.
img_1694Hassa vorbeste bine engleza, si nu doar atat, are un mod placut de a se exprima, aproape poetic. Ma invita sa raman cu ei peste noapte si sa-si imparta cina cu mine.

Sunt obosit si imi place de ei, accept.

Este ora rugaciunii. Ma uit ce frumos se aseaza tatal in fata si cei trei fii in spate, toti cu fata spre Mecca . El recita cu un glas melodios sfanta Fatha si apoi cad toti in genunchi si se inchina.

Eu nu pot decat sa raman in spatele lor si sa-i admir. La final imi multumeste ca le respect religia si ma invita sa iau loc langa el pe covoras.

Imi ofera o mancarica de cartofi cu ceapa plus curmale si o cana mare de Karkades. Vreau in schimb si eu sa-mi impart putinul care-l am cu mine cu ei. Initial ma refuza insa ii spun:Hassa the most hospitable men from Sudan.

  • Eu sunt oaspetele vostru insa si voi sunteti oaspetii mei. Casa mea este bicicleta mea si vreau sa impart ce am cu voi.

Accepta, si desfac o conserva de fasole, le ofer painici proaspete si branza topita. Fiecare doar gusta din alimentele mele. Un baiat la un moment dat vrea sa mai ia putina paine insa celalalt ii spune ceva. Hassa imi traduce ca eu sunt pe drum iar ei sunt acasa si eu am mai mult nevoie de alimente. Insa nu, azi eu impart tot cu voi si-i intind o paine.

Astazi este cu adevarat o noapte magica. Imi place mult cum vorbeste Hassa, aproape ca si cum ar recita o poezie. El tot da vina pe religie pentru ospitalitatea lui, insa nu ma pacaleste, stiu ca este un om cu un suflet mare. Hassa mi-a castigat respectul si prietenia 😉

img_9662Dormim impreuna afara sub cerul liber pe doua saltele pe care le aduce din casa. Sunt curate si pernele impecabila. Dorm bine, ma simt bine.

Ma scol de dimineata. Ah, ce as mai sta cu oamenii acestia frumosi… Dar trebuie sa plec. Hassa insista sa stau la micul dejun cu ei si in plus imi pune si ceva mancare la pachet.

Imi pregateste o sticla in stil nubian. O infasoara intr-o panza, o leaga bine si o uda. Imi spune ca asa voi avea tot timpul apa rece pe drum. Imi ofera paharelul din care am baut ceai ca sa-mi aduc aminte intotdeauna de ei.

img_9646img_9657

Facem cateva poze impreuna si cu ferma. Imi e atat de greu sa ma despart de ei. La plecare ne luam in brate si apoi ma conduc pret de cativa kilometri, asa cum e datina la ei.img_1704

Baiatul lui mai mare vrea sa mearga putin pe bicicleta si ii fac hatarul. Se descurca bine.

Ii las in departare si sper sa mai am vreodata onoarea sa-i mai vad pe acesti oameni. A fost un privilegiu sa-i cunosc.

Vantul iar bate puternic si nu am spor. In doua ore am inaintat abia 20 km si sunt foarte obosit. Decid ca nu este in regula asa si astept sub un stalp de telefonie sa treaca canicula.

Pe la ora 16 plec. Dupa 5 km gasesc o alta ferma, mai mare. La drum sunt binecunoscutele urne cu apa pentru calatori. Ma opresc si imi umplu sticlele. De cand plecasem de la Hassa consumasem aproape 4 litri.

Dupa alti 10 km o masina de teren se opreste langa mine. Ma intreaba daca am nevoie de ceva, orice. Ii rog daca au putina apa si imi dau o sticla rece rece. Vor sa ma duca si cu masina, dar ii refuz politicos, acest desert trebuie sa-l inving pe forte proprii.

img_1718Spre seara vantul se opreste. Ah, parca zbor, parca as calatorii cu viteza luminii. Am 25 kmh si reusesc sa recuperez binisor.

Se lasa noaptea, insa luna plina de pe cer imi ofera destula lumina cat sa pot inainta. Masini trec rar, si nu aprind farul decat cand le vad in departare.

Cand mai aveam cam 30 km decid sa ma opresc. E tarzior azi, si oricum maine vreau sa raman in Karima.

Sunt obosit si nu mai imi instalez cortul. Scot doar salteaua si sacul de dormit si dorm asa dupa un damb de nisip la 30 metri de drum.

Ma scol dimineata inainte de rasarit. Vantul a inceput sa bata insa este inca domol.

img_1721Reusesc sa strabat cam 15 km pana vantul ma incetineste iar la sub 10 kmh. Dar nu mai am mult. Fac pauze mai dese, insa gandul ca voi putea bea apa cat vreau eu in Karima imi da aripi.

Pe la ora 11 vad orasul in zare. La un control al armatei dau pasaportul si mi se ureaza Welcome to Karima! Ah, ce bine e sa fiu aici.

In oras gasesc Hotel Nassr. Pare cat de cat ok si decid sa stau. Pretul este de 160 SDG, insa am si aer conditionat in banii astia si macar nu are igrasie pe pereti.

Insa aici nimic nu e simplu. Ma trimit la politie. Trebuie sa iau acordul lor pentru a putea sta la hotel.

Desi orasul este micut ma ratacesc. Intreb doi domni care repara la o masina incotro. Nu stau mult pe ganduri si imi spun sa-i urmez.

Doua strazi mai incolo gasesc sectia de politie. Shokran! Inauntru le spun ce am nevoie si astept sa ma scrie in catastif.Hotel Nassr on Karima, Sudan.

In timp ce unul scria la masa ma amuza celalalt. S-a gasit tocmai acum cu un cutit sa cojeasca vopseaua veche de pe masa de fier.

Nu dureaza mult acest mic act birocratic si cu hartia in mana ma intorc victorios la hotel.

  • Cheia de la camera va rog, am muncit pentru ea! 🙂

Comments

comments

Most Popular

To Top
Read previous post:
Sudan is tamam ! This picture was taken near Dongola Sudan with the most wonderfull and friendly people.
Drumul catre Dongola si ospitalitatea sudaneza

Ma trezesc inainte de rasarit. Vreau sa pedalez cat mai mult in racoarea diminetii. Intr-o jumatate de ora totul este...

Close