Safari cu bicicleta

Cyling in Hell`s Gate National Park safari.

Am stat doua nopti la Hotel Bison in Nakuru, insa din pacate nu m-am odihnit complet. Conditiile de la hotel au fost bune, la fel si restaurantul, insa seara pana pe la miezul noptii clubul de vis-a-vis punea ultimile hit-uri keniene la volum maxim, iar dimineata pe la 6 biserica de la nici 40 metri punea si ea ultimile hit-uri bisericesti.

Pe drum ma intalnesc cu George. Este si el calare pe o bicicleta si ma insoteste pret de 15 km. Ma bucur de companie, este un om placut la vorba si nici nu stiu cand trece timpul.

Asa cum in Romania poti vedea caini maidanezi pe marginea drumului, aici poti vedea babuini. Nu le pasa de masini si se simt ca acasa pe marginea strazii. Ma lasa sa ma aproprii suficient cat sa le fur cateva poze.

Cerul este innorat si incepe sa picure. Pedalez mai repede, parca in zare se vede senin, insa fara succes. Incepe sa ploua torential si ma ascund sub o tufa. Nu ma protejeaza 100%, insa este mai bine decat sa stau in mijlocul furtunii.

Din fericire in aceasta parte a lumii se pare ca ploile trec la fel de repede si imprevizibil precum incep. Soarele iese de dupa nori si ma ajuta sa-mi usuc hainele.

In Naivasha trag la o pensiune, Jane Guesthouse. Pretul e putin cam piperat, insa primesc o casa : la parter camera de zi iar la etaj dormitoare si baie. Si toata este doar a mea. In plus au o gradina mare si frumoasa si chiar si o piscina.

Seara servesc cina la restaurantul pensiunii. Spre deosebire de celelalte hoteluri pe unde am stat, aici este plin si abia gasesc un loc la masa. Managera vine la mine si ma roaga sa vin putin sa discute cu mine. Are trei oaspeti si vrea sa ii las sa foloseasca baia mea. Nu sunt foarte incantat, mai ales ca trec pe langa lucrurile mele, insa asta e, accept.

Si astfel vad cum se perinda prin camera mea doua olandeze si un kenian. M-as fi asteptat ulterior sa vina cineva sa-mi curete baia, insa nu se intampla acest lucru.

A doua zi decid sa merg sa vizitez parcul national Hell`s Gate. Este cam singurul unde ai voie sa mergi cu bicicleta sau pe jos neinsotit. Nu au animale periculoase ci numai zebre, grirafe, antilope, porci etc. Nu am mult de mers, sunt doar 25 km iar drumul in mare este plat.

Pretul la intrare este piperat si nici nu vor sa-mi acorde reducere de student : 26 USD intrarea + 20 USD campare o noapte + 215 KES permis de bicicleta. Preturile sunt putin discriminatorii, daca as fi fost est-african plateam cam 10% din cat am platit asa. Iar acesta este unul dintre parcurile nationale ieftine …

 

Inauntru este frumos si pot admira animale salbatice. De la intrarea in parc se pot inchiria biciclete si astfel ma intalnesc cu o groaza de ciclisti. Parcul nu este mare, in 20 km sunt in celalalt capat al lui. Desi este parc natural , el gazduieste si trei centrale electrice geotermale. Si nu sunt mici si nici de neglijat, ele produc cam un sfert din necesarul de energie din Kenya.

Ma opresc sa vad cheile Njorova. Cu bicicleta nu se poate merge, insa poate fi lasata in buna paza. Din pacate aceasta vizita atenteaza iar asupra bugetului calatoriei : 1500 KES. Cheile sunt pe un teren proprietate al poporului Masai si nu poti intra decat cu ghid.

Traseul turistic prin micul canion nu este amenajat asa ca eu si ghidul meu escaladam peretii ca sa trecem. Aflu ca aici a fost filmat ultimul film Tomb Raider, dar si ca anul trecut sapte turisti au murit aici intr-o inundatie.

Dupa ce se incheie scurta plimbare pedestra, ghidul imi recomanda sa merg sa dorm in campingul Naiburta. Cei 7 km pana acolo ii parcurg repede.


Campingul este dotat cu foisoare si grupuri sanitare. Ma amuza ca ofera prezervative masculine la liber 🙂 Probabil o masura necesara intr-o tara unde un procent insemnat din populatie sufera de virusul HIV. Totusi este prea plin de lume pentru gustul meu, asa ca decid sa mai merg cam 4-500m si sa campez singur.

Am avut parte de un loc frumos, mi-au cantat zebrele toata noaptea insa terenul nu a fost prietenos cu mine, oricat am incercat sa-mi mulez coloana vertebrala dupa el. Nu dorm mult, iar cat reusesc sa atipesc o fac chinuit.

Dimineata observ ca am cortul si un bagaj pe care nu l-am inchis plin de apa de la roua. Astept ca soarele sa-si faca datoria si sa-mi usuce lucrurile.

Sunt obosit si am de urcat. Nu am spor deloc. Sunt cam 110 km pana in Nairobi, dar nu am de gand sa ajung azi acolo, voi cauta un hotel pe la jumatatea drumului.

Pe GPS vad ca orasul Mai Mahiu ar fi pozitionat cat de cat strategic si am noroc : ultimii 15 km ii parcurg la vale 🙂 Din pacate tot ce am coborat maine trebuie sa ii urc la loc …

Aici sunt destule hoteluri de unde sa aleg, unul mai dubios ca altul. Ba chiar au si un Kaka Hotel, si chiar asa si pare 🙂 Din fericire gasesc unul acceptabil, ma costa 1000 KES iar camera pare destul de curata. Batem palma si primesc … lacatul de la camera 🙂

Comments

comments

Most Popular

To Top