Dupa ce am stat trei zile in Moshi simt ca vreau sa pedalez din nou. Din cauza experientei negative cu hotelul la care am stat nu pot sa zic ca imi va lipsi aceasta localitate. Chiar si in dimineata in care plec Dandi nu vrea sa lase ocazia sa-i scape si ma taxeaza la tarif dublu pentru un suc.
Drumul este aglomerat de masini si camioane, insa din fericire am mica mea banda de urgenta. Doar din cand in cand o mai impart cu cate un biciclist local care vrea sa-mi arate ca e mai rapid numai ca dupa un kilometru sa-l las iar in urma.
Dupa aproximativ 25 km drumul se bifurca : inainte in Kenya iar in sud catre Dar Es Salaam. O apuc catre sud si ma bucur sa constat ca mare parte din trafic a disparut. Ma opresc doar la o benzinarie sa ma aprovizionez cu ceva de ale gurii, unde primesc uzualele intrebari, de unde vin, unde ma duc si de cat timp sunt pe drum.
La un moment dat observ ca un cob de pe fata se misca neobisnuit de mult. Constat ca am pierdut un surub de la prinderea de jos. Improvizez ceva rapid cu un soricel si un desfacator de sticle 🙂
Pe la ora pranzului ajung in Mwanga. Este foarte innorat si ma astept sa ploua, asa ca ma opresc la primul motel care il vad.
Aici patroana nu vorbeste deloc engleza, insa un domn imi traduce. Tariful este de 20000 TZS, si desi nu este extrem de luxos pare curat si acceptabil. Doar robinetul de la chiuveta este rupt, insa ma pot spala cu apa calda de la dus.
Ies in oras sa caut ceva de mancare. In timp ce cumparam o sticla de suc incepe ploaia torentiala. Toti fug sa se adaposteasca si fac si eu acelas lucru. Pentru ca nu am mai apucat sa cumpar si altceva atentez la rezervele strategice de conserve 🙂
De dimineata cerul este tot innorat insa nu mai vreau sa stau in oraselul acesta inca o zi. Primii kilometri ii fac sub o burnita usoara, care insa nu este suparatoare si se opreste in curand.
Dupa zece kilometri ma opresc sa vorbesc la telefon. In timpul discutiei observ un alt calator pe bicicleta. Ma vede si el si se opreste langa mine. Este Nezumi si vine din Japonia. Calatoria lui a inceput in urma cu o saptamana in Dar Es Salaam, se indreapta catre Moshi – Arusha – Dodoma iar apoi va avea un traseu similar cu mine pana in Africa de Sud prin Namibia. Facem schimb de e-mailuri si ne luam ramas bun, nu inainte de a ne face fiecare cate o poza. Poate ne vom mai intalni pe drum, cine stie …
Pe langa soseaua impecabila pe care merg se afla si o cale ferata. Este cu ecartament ingust, la standard de un metru, construita de catre germani in perioada coloniala. Din pacate este abandonata desi pare inca intr-o stare acceptabila. Ma opresc sa o studiez , mi se pare ciudata cu traversele ei metalice …
Ma opresc in Same unde nu gasesc mai nimic de cumparat. Vazusem pe harta un hotel la 2 km mai in urma, insa de la drum aratadubios. Insa ce vad in oras arata si mai dubios, asa ca decid sa ma intorc. Nu vreau sa-mi petrec azi noaptea la cort cu norii de ploaie amenintatori pe cer.
Trag la Hotel Nzoroko. Ca sa intru fac echilibristica pe langa reclama hotelui la care lucreaza cativa muncitori. Pretul nu este foarte prietenos insa camera este superba si foarte curata. Decid sa ma rasfat putin si sa petrec aici noul an, asa ca platesc pentru doua nopti 140.000 TZS. Din fericire au si un restaurant care nu este scump deloc insa foarte delicios. Mananc cea mai buna friptura de vita din ultima luna.
A doua zi as fi vrut sa mai merg in oras sau sa ma plimb putin cu bicicleta, insa sunt descurajat de ploaie. Ploua in reprize de dimineata pana seara, iar vantul bate cu putere. Mai sunt cativa oaspeti la acest hotel, insa trecerea in noul an o facem in liniste. Se aude doar de la o casa vecina muzica si rasete.
Si iata ca este noul an. La multi ani ! Calatorului ii sade bine cu drumul si decid sa intru in noul an cu dreptul. Nu ma las intimidat cu norii amenintatori si imi decorez bicicleta cu bagajele. Ma opresc doar in oras, la banca sa mai scot ceva TZS si apoi la un magazin sa incerc sa cumpar cate ceva.
Aici am o surpriza placuta. Baiatul de la tejghea vrea sa-mi incarce nota, insa vine repede patronul. Are 36 ani, insa pare de 30. Este imbracat cu un costum fistichiu si seamana oarecum cu Django din filmul lui Quantin Tarantino. Vorbeste rapid si amuzant. Imi calculeaza pretul corect, cu 2000 TZS mai putin si mai stam de vorba un sfert de ora. In partea aceasta a africii sacosa de plastic este sfanta : ca o tranzactie sa fie finalizata vanzatorul pune produsele intr-o astfel de sacosa, sau mai multe chiar. La supermarketurile mai mari exista chiar si plasagiul de la casa, care iti aseaza toate produsele in plase si plasute, ca sa ai cat mai multe de aruncat ulterior.
Nu mai am mult pana in Dar Es Salaam, insa daca ajung prea devreme o sa stau prea mult acolo. Cu Lori ma vad pe 20 ianuarie, iar eu mai am sub 500 km. Decid sa merg cat mai incet, Pole, pole! cum se zice pe aici 🙂 Daca voi avea un hotel decent la pret si la conditii voi sta mai mult.
Si acel hotel in vad in Hedaru. Nici nu aveam cum sa-l ratez. Aici toate casele sunt fara etaj, numai in mijloc este o cladire cu 5 etaje, un adevarat zgarie nori local. Pretul este ok, iar camera este superba. Restaurantul de asemeni este bun, iar la etajul patru au o terasa draguta de unde pot admira orasul cat si muntii.
Si astazi voi sta tot aici. Am iesit in oras sa ma plimb, insa se pare ca sunt un fenomen. Nu a cersit nimeni si au fost politicosi, insa probabil ca se intreaba, oare ce cauta un muzungu pe aici pe la noi ?