Tanzania

Zanzibar

Paje beach in Zanzibar, the second most beautifull here.

Zanzibarul si Republica Tanganyka s-au unit pe 26 aprilie 1964 formand astfel Republica Unita Tanzania. Tan vine de la Tanganyka si Zan de la Zanzibar. Astazi insula isi pastreaza o forma de semi-autonomie in cadrul acestei uniuni. Denumirea si-a capatat-o din cuvantul persan zang-bâr care inseamna coasta neagra.

De dimineata parasim hotelul si ne indreptam catre port. Aici este o harmalaie de oameni si suntem asaltati de tot felul de cetateni care vor sa ne mai vanda inca o data un bilet. Reusim cumva sa ne strecuram printre ei, doar un hamal se tine dupa noi si vrea sa se faca folositor in speranta unei atentii.

De ieri ne recunoaste un militar la aparatul de scanat bagaje. Ne lasa sa intram pe aici, insa trebuie sa ne dam jos toate catrafusele de pe biciclete si sa le trecem prin aparat, iar asta intr-un haos total. Din fericire de partea celalta ne dam seama ca nu am pierdut nimic si incarcam din nou bagajele pe bicicleta. Doar borseta mea de scule parte rupta, insa nu stiu daca este de acum sau mai demult. Totusi ma arat nemultumit pentru ca ma astept ca hamalul prietenos sa ceara o atentie.

De obicei nu incurajez spaga, totusi ne-a ajutat putin si ii dau 1000 TZS. Probabil dupa ce ma ratoisem la el nu se mai astepta la nimic asa ca nu comenteaza la suma infima si ne lasa in pace. La poarta ne vedem cu baietii domnului Mack, unde decartam 20.000 TZS pentru ambele biciclete si suntem indrumati catre poarta de unde ne vom imbarca.

Noi am vrut sa ajungem devreme ca sa nu avem nici o surpriza si astfel asteptam aproape o ora. Intai incarca pana la refuz vaporul cu tot felul de bagaje, de la televizoare pana la lazi cu paine. Noi suntem ultimii si nu ne lasa sa tinem bicicletele langa noi. Fara prea multa grija le indeasa pe langa celelalte lazi in spatiul de cargo.

Pentru ca am urcat fix ultimii, iar biletele noastre sunt la clasa economica ne dam seama ca toate scaunele sunt ocupate. Din fericire traversarea nu ar trebui sa dureze mult : o ora si douazeci de minute pe hartie, care de fapt a fost aproape doua ore.

Imi aduc aminte de zicala ca cei din urma vor fi cei dintai. Insa in Zanzibar nu se aplica. Am urcat ultimii si primim bicicletele tot ultimii. Cand le vad cum le aduce vad negru. Bagajele sunt smulse, seaua pare zgariata, ciclocomputerul lipsa, sticla de apa evaporata. Si ca sa fie totul frumos cetateanul care imi inmana bicicleta cere bacsis.

Explodez si incep taraboiul. Incepe sa bata in retragere si isi cere scuze, ca isi pierde sluja. Imi gaseste ciclocomputerul in hala, sticla de apa, si un arc de la bicicleta lui Lori. Insa eu vreau sa vorbesc cu cineva si in final vine Moukhtaar, sef peste cei care se ocupa de bagaje. Se uita lung la sea, cand ii zic cat costa se albeste putin la fata. Incearca sa o stearga si isi cere scuze. Nu vreau sa fiu mai rau decat este necesar, insa vreau macar asigurari ca data viitoare cand ma voi intoarce voi beneficia de conditii mai bune pentru Rih. Dupa ce imi promite ca voi avea la intoarcere bicicleta langa mine pe bord ma declar multumit si cu o strangere de mana il las in plata domnului.

Hamalul ciubucar care m-a facut sa explodez este pe ponton. Nu stiu ce este in mintea lui ca vine iar sa-mi ceara un bacsis, insa il alung cu cateva vorbe nu foarte prietenoase.

Ne sunt verificate din nou pasapoartele, si desi nu trecem nici o granita de stat ni se pune o stampila noua in pasaport.

Loredana ca sa vina sa ne intalnim a apelat la serviciile unei “agentii” de turism constituita intr-o asociatie prin care a obtinuit un pret bun pentru biletele de avion, dar cu obligatia sa stam la ei.

Locatia lor se afla in Matemwe, pe partea celalalta a insulei. Pedalam pana acolo cam 50 kilometri, fara multe pauze ca sa nu ne prinda noaptea. Bicicleta tanzaniana a lui Lori este destul de ok dat fiind pretul platit, insa totusi nu se compara cu Foxy de acasa si astfel nu are acelas ritm.

Ajungem pe seara la Miramont Retreat Zanzibar, care fara GPS probabil l-am fi cautat mult si bine, neavand nici un indicator. Aceasta locatie este detinuta si operata de un grup de romani.

Lori a cumparat un sejur de la ei, insa eu fiind deja pe drum mi-au cerut 200 USD sa stau acolo. Pretul mi s-a parut piperat, insa tinand cont ca biletele de avion cumparate de Lori au fost la un pret ok am zis fie. Aveau doua tipuri de camera, la bungalow si normale. Tinand cont ca va fi cel mai scump hotel in care am stat in toata excursia ma astept sa primim o camera decenta, nu la casute fara aer conditionat. De altfel in urma cu doua saptamani ii dadusem un mesaj lui Raducu sa-l intreb ce imi da pentru banii astia si imi confirmase ca vom primi o camera ok cu aer.

Doamna de la receptie are aere de vanzatoare de alimentara comunista si ne da in final o cheie de la o camera normala. Nu ma asteptam la lux, insa de obicei in Tanzania cand platesc peste 20 USD pe noapte ma astept ca pernele sa fie curate. Aici la 70 USD pe noapte pernele sunt nespalate, lipsesc perdelele de la geam si domneste un miros apasator de mucegai.

Iesim putin sa vedem locatia. Au o piscina frumoasa, cateva sezlonguri cu umbrelute si acces la o plaja ce pare privata. Din pacate plaja in acea parte a insulei este neprietenoasa cu innotatorii. Mareea este foarte pronuntata aici si sunt foarte multi arici de mare.

Dupa jumatate de ora vine si Raducu si pare nemultumit. Ma cheama sa vorbesc cu el si incepe sa-mi explice ca el mai vrea 30 USD, cum ca camera asta este mai scumpa. Sincer, nu ma consider vreun grifter (calator cu mana intinsa), nu doresc gratuitati, insa simt cum omul asta vrea sa ma intepe la bani. Poate m-as fi asteptam la o altfel de primire din partea unor romani, la atatea mii de kilometri de casa. Mai ales pentru o camera care nu imi place. Sa stau o zi, doua in ea e ok, nu o saptamana. Ii spun pe sleau ca eu nu sunt turistul lui clasic care vine in Zanzibar o saptamana sa-si sparga toti banii si apoi se intoarce acasa si nu am de gand sa ii dau bani in plus. Dupa ce o intreaba pe Lori daca si-a luat vreo excursie optionala cu el, iar raspunsul a fost negativ propune sa ii ofere o parte din bani inapoi si putem sa ne vedem de treaba.

Probabil asta este placa uzuala de a calma turistii recalcitranti, care gasindu-se la 4 km de cel mai apropiat satuc se comformeaza astfel regulilor lui. Mie insa parca mi s-a ridicat o piatra de pe inima si acceptam imediat oferta. Pentru ca este tarziu azi, vom sta totusi o zi la el pentru 70 USD iar de maine cautam altceva.

Nu am putut dormi bine si ne bucuram sa revedem soarele pe cer dimineata. “Micul dejun” este de fapt  compus din 100 grame de pepene cu 100 grame de mango, 3 mini feliute de paine si 10 grame de gem. Probabil este special gandit asa ca sa te incurajeze sa mananci de la restaurantul lor, unde o masa costa 9 USD si un suc 1,5 USD , aproape dublu decat o masa la un restaurant local de fite. Fiind izolat aici nu ai multe optiuni …

Posibil asta sa fie politica asociatiei, te atrage cu un pret mic initial al excursiei si apoi iti adauga mancare la supra pret, cand nu mai poti de cald te taxeaza in plus pentru ac, transferuri de la aeroport, excursii “optionale”. Si poate pentru turistul uzual in final este o optiune decenta, insa pentru mine este mult prea scump si ofera prea putin pentru ce platesc.

 

Pornim catre Paje, mai in sud. Ni se recomanda ca a doua cea mai frumoasa plaja din Zanzibar. Avem de pedalat cam 75 de kilometri intr-o caldura aproape insuportabila. Ne oprim pe drum de cateva ori la un suc rece.

Drumul ne poarta prin padurea Jozani. Dupa ce trecem de o poarta cu control al politiei, cam la 100 de metri vedem un grup de maimute care alearga peste strada si se catara in copaci. Lori le face cateva poze pana ne trezim cu un militar ca ne zice ca nu e voie. Ii spunem ca ok, stergem pozele insa omul ne ia aparatul si ne pune sa mergem cu el.

Intuiesc ce vrea, ma intreaba daca sunt pregatit sa merg la judecatorie sa platesc amenda. Ne spune ca este rezervatie naturala si fara bilet nu ai voie sa te opresti sau sa faci poze, chit ca esti pe un drum public. Semnele erau la inca 100 de metri mai in fata, insa noi nu le-am vazut. Tot o da cu legea e lege si ma gandesc ca vrea cadou. Insa azi nu am chef de astfel de prostii. Ii i-au aparatul de pe masa fara sa-i cer voie, si, el fiind mai micut de statura il tin ridicat sa nu ajunga la aparat si ii arat cum sterg pozele cu maimutele. Apoi il anunt ca poate sa ma impuste sau sa ma aresteze ca eu plec si nu-mi pasa. Si exact asta si fac. Omul vazand ca nu are optiuni, uita de dorinta de bacsis si in final ne ureaza drum bun. Probabil ar fi dat urat la stiri ca a impuscat un turist pentru o poza …

Ajungem pe seara la Paje Hotel. Locatia este putin ascunsa in spatele unor case, insa un masai si o fetita ne indruma catre poarta. Aici suntem intampinati calduros de managerul hotelului si ne ofera o camera curata si decenta, cu aer conditionat pentru doar 22 USD. Si da, are curticica de relaxare si piscina. Ne bucuram ca proprietatea are si o bucatarie pe care oaspetii pot sa o foloseasca dupa bunul lor plac. Plaja este la 500 metri distanta, insa nu ne deranjeaza.

Nu facusem rezervare decat pentru o noapte ca sa vedem cum e. Din pacate a doua zi cineva a rezervat deja camera noastra, insa ne ofera la un pret si mai mic o alta camera, fara aer, insa curata.

Ne petrecem aici a doua zi balacindu-ne in piscina extrem de placuta, mergand seara pe plaja si strecurandu-ne printre casutele satucului.

Oamenii sunt prietenosi, doar cateodata pe plaja suntem asaltati de masai care vor sa ne vanda tot felul de suveniruri la preturi umflate. Pentru un magnet de frigider cer fara sa clipeasca chiar si 10 USD, tinand cont ca in Stone Town poti gasi unul la cel mult 1,5 USD.

Plaja din Paje este renumita petru Kitesurfing, si vedem zeci si sute de oameni practicand acest sport.

In ultima zi in Paje am vrut sa inchiriem un scooter sa putem explora putin mai repede insula, insa este duminica si imi trebuie un permis din partea autoritatilor pentru a conduce aici. O treaba simplu de rezolvat in cursul saptamanii insa imposibil astazi.

Dupa trei zile frumoase petrecute aici decidem sa ne mutam tabara in Stone Town pentru a putea explora pe indelete medina din mijlocul Africii. Avem de pedalat aproximativ 60 km, insa suntem intrerupti pe drum de catre o ploaie. Ne ascundem sub o casuta in constructie pret de jumatate de ora, si dupa aceea pornim din nou la drum. In ciuda traficului haotic de la intrarea in Zanzibar City ajungem cu bine la destinatie.

Am gasit un hotel dragut, Island Tower Hotel, chiar in medina, cu camere mari, curate, frigider si aer conditionat, la un pret foarte decent.

Iesim seara in oras, unde servim masa la un restaurant si ne bucuram sa ne pierdem pe stradutele intortocheate ale Stone Town-ului.

 

 

 

 

Comments

comments

Most Popular

To Top
Read previous post:
Safari in Mikumi national park in tanzania with a lion ready to attack.
Mikumi si o noua bicicleta

Pornim de dimineata in cautarea unei biciclete pentru Loredana. Foxy, bicicleta ei, a ramas acasa, fiind prea costisitor sa vina...

Close