24 aprilie – Nemtii se scoala devreme si noi cand revenim la viata ei sunt deja aproape gata. Dar ne miscam rapid si suntem ok si noi. Plecam impreuna in sud.
Intr-un orasel ne ratacim cu tot cu gps-urile noastre si ale lor,intrebam pe la o benzinarie incotreo si suntem indrumati sa ne intoarcem la Iskenderun si apoi spre Bab al Hawa. Zis si facut. Suntem 6 motorete si mergem frumos in rand.
La granita in partea turca, nici o problema, la sirieni miros spaga … Vine un tuciuriu si zice ca e de la ministeru turismului si ne conduce intr-o camaruta … Acum e posibil sa fie de la minister pt. ca avea diverse insemne, dar spaga tot spaga e … Pute rau .
Nemtii au carnet de trecere prin vama, noi nu. Cica nu e bai da dureaza mai mult la noi. Ii arde intai pe nemti si apoi vine randul nostru.
Eu le tot zic lui Mircea si lui George ca o sa ne arda, ei nuuuuu, ca e de la minister . Yeah right. Ni se spune ca avem de plata cam 100 usd de caciula … mi se pare mult, devine apoi 110 … asta e.
Mergem sa schimbam bani, astia zic sa schimbam mai mult, eu le spun sa schimbam doar cat e necesar, ca e asta cu noi si stie pe urma de cati bani ne poate face. In final schimbam cu 20 euro in plus de caciula fata de cat trebuia in mod normal.
Ei, si face arabu ce face, si ne ia bani pana in pic. Ma uit eu pe hartie, 62 euro trebuia pt importul temporar, 17 usd asigurarea pe o luna … Ni se spune ca a fost xerox rahat, chestii. Ne-a facut de banuti ca lumea.
La final, cica, bacsis … Daca avem si lire turcesti bune si aleea … George zice ca are 15 lire … zic eu ok, nu e chiar mult, si mai aveam si eu niste lire turcesti mai vechi dintr-o tura anterioara care erau expirate si vreau sa i le dau si pe alea, asa, la misto … Cand vad, intelesesem gresit, George scoate 50 lire turcesti … m loveste apoplexia. Nu mai e cale de intors, ia ala lirele, le ia si pe astea ale mele expirate care nu mai valoreaza shit si cica tot nu e destul.
Ma enervez si ii zic ca ajunge, ca oricum a facut afacere buna. El cica, ce afacere ? Pai ba nene, daca nu e afacere ce mai imi ceri bani de spaga ? Renunta sa mai ceara si iaca-ne in Siria fara banuti …
Pornim spre Aleppo, pe drum pana acolo vedem ca aici se circula si mai haotic, si claxonul e de baza. Ulterior invatam si noi siriana din claxon . Cat mai mult, mai tare si mai insistent , cu sau fara rost, nu importa. Cine claxoneaza are prioritate ! Trecutul strazii se face pe unde te taie capu, fara sa te uiti, fara sa te grabesti, toti se opresc si te lasa fara nici un claxon, nimic. Acolo daca lovesti pe cineva indiferent de circumstante – bulau.
La intrare in Aleppo ne revedem cu nemtii, ei o luasera inainte pt. ca pe noi ne-a mai tinut o ora in plus fata de ei. Ne regrupam si mergem impreuna sa cautam hotel.
Gasim unul , dar mi se pare scump, cam 15 usd de caciula. Mai cautam si gasim unul la 7 usd, e ok, le convine si la nemti si campam acolo. Patronul, un turcalete, noi : do you have a room ? yeeeeeessssssss, i have one veeeeerrrrryyyyy nice rooooom. No we need two rooms for 6 persons. Yeeeeessss, i have two veeeeeeerrrrrryyyyyyy nice roooomssssss, veeeeeeeerrrrrryyyyyyyy beautifull rooooommmmssss. Do you have internet ? Yes, i have verrrryyyyy verrrrryyyyy nice internet …
Dupa ce parcam mobrele, 2 in hotel restu in fata, ne dezechipam si iesim toti 6 in oras, ne invartim o groaza dupa un bancomat, si cand gasim unul nu ii place de cardul meu … In schimb lui George ii da bani … not fair.
Impartim din banutii care i-a scos George si mergem la haleu unde … doar pui … fac foamea ca nu am de ales … Apoi ne despartim de nemti, mai cautam noi un bancomat prietenos fara succes si ne intoarcem la hotel, pt. somn. Bine macar ca avem si net wireless aici …
25 aprilie – Din cate am inteles nemtii se basicasera putin intre ei, si au plecat de dimineata de tot . Noi mai lenesi, i-am lasat sa se duca in plata domnului. Cand sa platim la hotel, nemtii ne-au lasat surpriza sa le platim si lor netul, si uite asa ne-am basicat si noi putin pe ei.
Plecam din Aleepo si o luam pe autostrada spre Hama si apoi Homs. Pe la Hama vedem pe 2 dintre nemti dar ne vedem de drumul nostru fara a le da prea multa importanta.
In Homs ne oprim, trebuia banuti. Ramane bou de Mircea cu mobrele si plec cu George dupa bancomat. Am cizmele de cross tech10 in picioare si ma rup … Mergem pana in centru, cred sa tot fie 3-4 km. Abia aici dupa multe intrebari gasesc un bancomat care ma place. Reglez conturile cu George si dam sa ne intoarcem. Normal ca ne ratacim, dar in final ne descurcam.
Luam pe bou si mergem la haleu, ei shaorma, eu falafel.
De la Homs o luam spre Palmyra, in est. Drumul nu mai e autostrada, e ceva gen Bucuresti-Buzau, dar foarte liber. Mergem de placere si pe masura ce ne apropiem de Palmyra peisajul devine din ce in ce mai desertic.
Ajungem pe intuneric in Palmyra si ne oprim la intrare. Oprim un cetatean cu o troscaleta, si astefel aflam ca el este Mohamed, tartorul si dictatorul din zona. Cica are cel mai frumos camping, bedouin tent cu francezi in el …
Bun, ne tinem dupa el si locul este ok. Negociem la pret pana la 200 syp, cam 3 euro de caciula. Batem palma, dormim la cort de beduin. Mohamed ne aduce si la suprapret niste dulciuri si falafel.
Cu ocazia asta, mobra mea ia prima si singura tranta din tura asta … fara mine, a intrat cricu in pamant. Nu am nici o dauna.
Francezii mult laudati de el se arata si ei pe seara, si stam la palavre pana ne culcam.
In bedouin tent, erau niste perne infecte. Eu ma laud cu pernita mea gonflabila, ca am pe ce sa dorm fain si Mircea n-are . Well, de dimineata perna gonflabila era aruncata in mijlocu cortului si imbratisam perna infecta a lu Mohamed .
26 aprilie – Decidem sa stam 2 zile in Palmyra, e ieftin si frumos. Mergem sa vizitam ruinele, Mircea filmeaza si suntem agasati de coioti. Vor sa ne vanda orice, kefiruri, margele, elefantei, ineluse, toate rahaturile. Scapam de unu vin altii 2. Cand vine Mohamed in schimb fug toti .
Negociez cu unu mai simpatic un kefir la 200 syp – 3 euro si e ok ca suvenir. Ia si George unul la acelas pret. Cand ne vad restu ca am cumparat vin toti sa ne ceara socoteala, ca de ce nu am luat de la ei, unu ca el ne-a vazut primul si trebe sa cumparam neaparat de la el ceva, altul nu mai scapam, why, why why why ? Pai d-aia nene, d-aia .
Dupa ce vedem ce era de vazut pe la ruine, mergem in oras, la un restaurant. Papam si apoi avem surpriza. In Palmyra engleza nu prea e vorbita, da cu romana te descurci excelent.
Vine patronul restaurantului si palavragim in romana. Mircea e obosit si se duce singur la cortu beduinului si raman eu cu George la barfa cu sirianul. Ne invita diseara la un alt restaurant al lui sa ne faca cinste. Ok.
Dupa ce ne despartim, mergem sa luam niste banane. La butic, un alt Mohamed, foarte de treaba, a stat 9 ani in romania. Stam mult la barfa cu el si nu vrea nici un ban pt. ce am luat de la el.
Ne intoarcem la cort. Mai stam nitel pe acolo. Mircea e f. obosit si nu vrea sa vina la masa mai pe seara asa ca merg doar cu George. Ne oprim intai la cel cu restaurantul, nevasta-sa romanca, fisu vorbea mai bine romaneste decat arabeste . Mancam foarte bine si nu vor sa accepte nimic de la noi.
Dupa masa mai trecem si pe la Mohamed cu fructele si mai stam la barfa pana tarziu. La grupul nostru vesel se mai alipesc cativa care vorbeau romana.
In final cedam oboselii si mergem la somn … iar ma trezesc a doua zi cu perna imputita a lu Mohamed in brate, cred ca e magica .