Turcia este o tara foarte frumoasa, in care mai fusesem, insa de fiecare data doar in transit si pe fuga. Sigur merita explorata mai cu multa atentie.
Si uite asa ca pe 15 septembrie sus pe cai (Africanul) si plec catre tara turcului.
Traversez Bulgaria fara incidente majore, in afara faptului ca intotdeauna reusesc sa ma ratacesc undeva intre Nova Zagora si Svilengrad, insa aceste rataciri nu sunt suparatoare, ci din contra. Cand pleci cu motocicleta la drum nu te duci neaparat pt. destinatie sau sa ajungi la ora cutare, nu, mergi sa vezi, sa auzi si sa respiri locurile. Iar o ratacire nu face decat ca locurile vazute sa fie si mai variate.
Spre finalul zilei, seara se lasa. Nu ma asteptam la asta, ma gandeam sincer ca poate azi nu mai apune soarele si ramane o zi vesinica. Si cum seara se lasa ma opresc la locul cu tantari, in Grecia, unde am mai dormit cu Mircea si la intoarcerea din Siria. Petrec noaptea in compania acest vietuitoare mirifice ce imi dau tarcoale neobosite.
16 septembrie – intru in Turcia, plouase si e usor ud pe jos. Merg incet, 70-90 kmh in regim aproape de autostrada. Eh, nu apuc sa fac 20 km, la o intersectie nu imi explic, poate o pata de ulei, poate o acvaplanare, ce stiu sigur e ca moto derapeaza puternic, ajung aproape perpendicular pe drum, iar cand prinde aderenta doar printr-o minune nu ma arunca pe jos, insa ma redresez, si imi vad de drum. Cu mult mai multa atentie si paranoia J
Pt. ca de fiecare data cand am mers pe la Istambul pe centura am zis ca nu mai ies viu de acolo, traversez in Asia cu feribotul pe la Canakkale.
In drum spre Izmir ma intalnesc cu un cuplu pe motocicleta, vin din Germania si merg mai in est, spre Iran. Stam de vorba cam o ora, insa drumurile ne despart.
Spre seara, stomacul da de veste : Foame ! Si cum se arata un Burger King pe autostrada, ce motiv mai bun sa opresc ?
Vreau sa cumpar un burger mare si doi mici. Na si intelege-te cu turcu : 3 mari !
Cum stau jos si ma uit cum naiba sa mananc atata si unde sa pun pt. maine, ma intalnesc cu doi frati bulgari pe moto, Arkadiy. Au avut problem, si-au pierdut un portofel pe drum, insa nu par suparati si sunt glumeti. Ei se duc catre mare, sunt invitat sa ma alatur lor, insa planul meu e sa merg catre Antalia, asa ca ne uram drum bun.
Seara ma opresc undeva care seama a camping. Ma opresc si intreb daca e camping, nu prea ne intelegem insa mi se da voie sa dorm acolo, intr-un fel de foisori cu paturi. De pret vorbim maine.
17 septembrie – Nu e camping, e un fel de restaurant, nu vor bani, desi insist. Surprins de amabilitatea si ospitalitatea acestor oameni plec placut impresionat.
Pe langa Denizli, ma intalnesc cu o alta pereche germane, fiecare pe moto a lui. Tilman si Larissa.
Larrisa cazuse si avea mana in ghips, insa nu se lasa, mergea in continuare.
Trec de Antalya si Alania, se face noapte si merg greu pe serpentine. Ajung tarziu in Bozyazi unde trag la un motel, langa mare.
18 septembrie – Azi e zi scurta pe moto, doar pana in Mersin. Peisajul este superb insa.
Raman placut impresionat de faptul ca in urma cu doi ani cand mai fusesem pe acolo era un drum cu o band ape sens, acum turcul facuse drum la 4 benzi, si in zona muntoasa.
In Mersin trag la hotel Yasar si imi petrec restul zilei vizitand orasul perpedes.
19 septembrie – plac de la hotel, intru pe autostrada si merg catre Ankara.
Autostrada e in lucru si la un moment dat se termina intr-un drum national.
Ma opresc in Derinkuyu, unde era una dintr obiectivele turei : un oras subteran sapat in stanca.
Sunt oarecum reticent sa las moto si din bagaje in grija unor oameni de la intrare binevoitori, insa fac si lucrul acesta, si sunt bucuros ca oamenii au fost cinstiti.
Orasul subteran este frumos desi obositor pe alocuri unde trebuie sa cobori sis a uric trepte cocosat.
La iesire stau de vorba cu omul care a avut grija de moto si bagaje. Nu vrea nimci decat sa vorbim. La final imi face cadou o carticica despre credinta, in engleza.
Seara ma opresc in Aksaray, la hotel, apoi ies in oras la masa.
20 septembrie – autostrada, autostrada. Singurul lucru palpitant al zilei este cand mananc la restaurant Cokalar, un cokalar special. No, fu bun J
Trec noaptea de centura Istanbulului, cu emotii, da, e la fel de rau cum mi-o aminteam.
Ajung noapte atarziu in vama turco-bulgara, dup ace m-a prins si ploaia pe drum. Imi tremura mana cum dau pasaportul la control, si presupunc a arat ca naiba dup ace zambet mi-a arunbcat vamesul 🙂
Cum trec granite ma opresc in Kpt. Andreevo la un motel. Ce bine e la caldura !
21 septembrie – nu e nici o ploaie sau ninsoare ca in Bulgaria, si nici azi nu se dezminte.
E frig, frig rau, si mai si ploua. Ma invelesc cu izoprenul, imi indes sub geaca sosete si tot ce mai am ca sa nu inghet.
Merg incet, drumul e ud. 1 km mi se pare 100, si drumul parca nu se mai termina.
Tarziu ajung in Romania si apoi acasa, inapoi in patul meu.
Comments
