Africa de Sud

Cape Town

Dupa aproape sapte luni pe drum am ajuns in sfarsit la Cape Town. Calatoria mea a luat sfarsit, insa mai am cateva zile de petrecut pe aici pana pe 9 mai cand am zborul inapoi acasa.

Astazi vreau sa explorez putin orasul pe bicicleta. Pornesc catre centru. Dupa 6 kilometri ajung la castelul Bunei Sperante, care insa pare inchis. Ma ratacesc putin, insa ma bucur de acest lucru. Pedalez printr-un parc frumos unde sunt veverite prietenoase peste tot.

Centrul este dominat de zgarie nori si cladiri moderne. Ma ratacesc iar si ajung intr-o zona pescareasca a portului. Ma intorc inapoi si pana la urma ajung la V&A Waterfront in Greenpoint. Zona este intesata de terase, restaurante si magazine care mai de care fistichii. Eu ma multumesc totusi doar sa ma plimb pe aleea de langa malul marii.

Pe seara Andrei si Cosmina ma invita iar la masa unde mai stam si povestim. Imi ofera un steag al Romaniei si o micuta bicicleta de pus pe birou. Cu siguranta le voi pastra la mine in camera la loc de cinste.

A doua zi dimineata Andrei ma suna si imi spune ca a vorbit la un magazin de biciclete unde pot merge sa-l dezasamblez pe Rih si sa-l pun in cutie pentru zbor. Pot merge astazi sau maine.

Poate as mai fi vrut sa pedalez prin oras insa este innorat afara si sta sa ploua. Ma decid astfel sa merg astazi, iar maine daca este voi merge pe jos. Chiar si telecabina care urca pe Table Mountain este inchisa.

Pana la magazin sunt cam 7 kilometri, pe care ii parcurg in linie dreapta pe Main Road fara a face nici stanga, nici dreapta. Ajung tocmai la timp pentru ca incepe sa ploua afara.

Probabil din cauza criminalitatii ridicate din Africa de Sud multe magazine au usi cu gratii inchise, unde ca sa intrii trebuie sa actionezi o sonerie. Asa fac si eu si ma intampina amabil domnul Lee de la Cycle Teknix.

Mergem in spate cu Rih, unde impreuna cu Brian ne apucam de dezmembrat. Pedala pe care nu am putut sa o scot in Khartoum sub nici o forma, nici chiar cu ajutorul lui Miguel si al lui Jeanette, Brian o scoate fara probleme in 10 secunde. Initial incercam sa o bagam intr-o cutie mai scurta. Brian vrea sa scoata rota pe spate, insa consider ca daca o lasam la locul ei este mai protejata. In final gasim o cutie mai lunga si intra perfect. Dupa ce o asezam cu grija inchidem cutia si primesc si o carioca cu care imi scriu mare numele si adresa. Sper astfel sa nu se piarda Rih pe drum.

In aceasta calatorie a ajuns sa fie mai mult decat o bicicleta pentru mine : este prietenul meu. De multe ori chiar aveam discutii elaborate cu el, si credeti-ma, este un ascultator bun. Nu spunea nimic cat timp ii povesteam, poate doar la final ma aproba cu cate o scartaitura sau un mic pocnet de la schimbatorul de viteze.

 

 

Ca sa ma intorc la hotel chem un Uber. Spre deosebire de Kenya sau Tanzania aici este foarte usor sa-i chemi : nu trebuie sa suni si vin exact si rapid la punctul indicat pe harta.

Am doua mari supermarketuri langa hotel, si ma uit daca nu gasesc vreun troller ieftin. Din pacate nu au nimic, insa o sa apelez probabil tot la o cutie de carton si pentru restul bagajului.

Ma amuza spitalul care se afla intre cele doua supermarketuri. Groote Schuur este cel mai mare spital public din Cape Town, iar in fata lui troneaza un cimitir mare. Probabil neavand doctori foarte buni doresc macar sa eficientizeze volumul de munca si sa nu plimbe dricurile prin tot orasul …

Desi nu este foarte tarziu ma retrag la hotel pentru ca ploua deja destul de puternic. Observ cu stupoare ca am ramas singur singurel in tot corpul de hostel. Nu ma supara, este ca si cum as avea vila mea privata.

Sambata dimineata ma uit pe internet si vad ca telecabina pana pe Table Mountain este deschisa. Nu mai pierd timpul si chem un Uber sa ma duca acolo. Ajung destul de repede, insa aici am de asteptat ceva la o coada destul de impresionanta de muzungu.

Table Mountain se inalt la o altitudine de 1086 metri si pe vreme frumoasa poate fi observat chiar si de la 200 kilometri din largul oceanului. António de Saldanha a fost primul european care a escaladat muntele in 1503, insa din 1929 se poate ajunge in varf cu o telecabina. In 1997 aceasta a fost imbunatatita considerabil, i s-a marit capacitatea iar noile cabine ofera o vedere panoramica de 360 grade datorita podelei rotative.

Dupa o ora-o ora si jumatate de asteptare ajung in final si eu in cabina. Merge rapid insa lin si stabil pana sus. Imi aduc aminte de golurile din stomac pe care cabina noastra de la Busteni ne-o ofera cand trece de cate un stalp, insa aici lipsesc cu desavarsire aceste senzatii.

Sus in varf privelistea este impresionanta. Se vad muntii care se scrug in ocean, vad intregul oras, ba chiar vad si soseaua pe care am venit.

 

Aici sus este un platou mare, din cauza asta i se si spune Table Top. Sunt cateva alei betonate care te poarta cateva sute de metri de la telecabina care apoi se pierd si poti explora dupa bunul plac.

Petrec cateva ore aici pana se instaleaza o ceata densa si nu mai se vede aproape nimic. Pe la ora 14 sunt inapoi jos.

In Cape Town ruleaza cateva linii de autobuze turistice si mi se pare o idee buna sa ma urc si eu intr-unul dintre ele. Ma costa 190 ranzi pe zi, insa ma pot da jos si urca dupa bunul plac. Primul autobuz este inghesuit si ma dau repede jos la prima statie. Insa este o alegere frumoasa pentru ca sunt pe o plaja superba la malul oceanului.

 

Ma urc in urmatorul autobuz care ma poarta pe langa mare pana incentrul orasului.

Din centru ca sa ajung inapoi apelez din nou la un Uber care ma aduce ieftin si rapid la hotel.

Astazi este duminica si aproape toate magazinele sunt inchise, Cerul este inourat si sta sa ploua. Ies doar la o plimbare scurta prin oras, iar apoi ma reaprovizionez cu cele necesare de la supermarket.

Comments

comments

Most Popular

To Top