Sudan

Sahara – Drumul are grija de calator

img_9795Am avut parte de multe intamplari in ultima perioada. Drumul mi-a scos in cale probleme, insa tot drumul mi-a oferit si rezolvare atunci cand nu ma asteptam. De aceea trebuie sa imbratisam drumul si sa ne lasam in voia lui.
Desertul ma provoaca…Sa merg cand arde soarele si nu pot respira din cauza vantului, cand pot sa beau apa fara sa simt ca tot imi este sete, cand pot sa mananc sau nu.Noaptea, luna cea mare imi ghideaza drumul.Nu am nevoie de lumini ca sa vad soseaua, e de-ajuns pe ea s-o vad si ea sa ma vada, eu sa merg spre ea si ea sa ma lumineze.Asa si noaptea.
Desertul ma lasa sa ma asez pe nisipului lui ,iar luna si stelele sunt cu mine, langa mine, aproape, incat vreau sa le cuprind.
Am pedalat la o temperatura ridicata, am fost mereu cu grija apei iar vantul mi-a fost potrivnic mare parte din drum.
Hotel Adel in Atbara Sudan with very good and clean rooms.In Atbara m-am putut bucura de putin confort. Este un orasel putin mai mare, cu aproximativ 100.000 locuitori si este pozitionat strategic. Se afla la confluenta raului Atbara cu fluviul Nil dar si pe o ruta foarte importanta pentru Sudan : de la Port Sudan la Khartoum.
In urma referintelor gasite pe Internet am tras la Hotel Adel. Asteptarile nu au fost inselate, ba chiar am fost uimit de conditii. Pentru 450 SDG m-am bucurat de o camera VIP, la standarde europene. Vazand pernele de un alb imaculat a fost dragoste la prima vedere.
Patronul hotelului este un cetatean sudanez cu radacini turcesti. Este foarte amabil si se bucura ca imi place hotelul lui. Ce mi se pare interesant in aceasta parte de lume este faptul ca directia spre Mecca este indicata pe peretele fiecarei camere cu desenul unei moschei.
People in Atbara Sudan.Ma bucur in acest oras si de o pizza. Ah, ce dor mi-a fost de ea dupa atatia biscuiti si fasole.
Oamenii pe strada sunt amabili, ma tot striga sadiqa (prietene) si vor sa le fac poze. Ma bucur si ii pozez pe toti.
Unul e mai glumet si dupa ce fac o comparatie cu Egiptul imi spune:
– Da-le acestor oameni 10 SDG
– De ce ?
– Pai le-ai facut poze !
– …..??
– Glumeam, vroiam sa vad ce fata faci.
Si intr-adevar asa e , toti rad si ne despartim amici.

img_9762img_9765

 

img_9771De la Atbara la Khartoum ma bucur de vant din spate. Insa aici drumul este mai vechi, mai ingust, mai cu gropi si tranzitat de o groaza de camioane. Unele camioane au doua remorci, ajungand probabil si la 40-50 metri lungime usor.
Cand tocmai am trecut de un punct de control al politiei m-am asezat la o “terasa” sa beau ca de obicei doua sucuri reci.
– Hashera (zece)
Stiu cuvantul, de fiecare data cand cumpar doua sucuri ma costa 10 SDG. Imi facusem un obicei sa ma opresc din 20 in 20 km. La terasa am stat pe un scaun vechi de masina demontat, dar nu e bai, inca e confortabil.
Copiii locului dau tarcoale la bicicleta dar nu ma supara, ii las sa puna mana si le explic pe cat pot una alta.
Dupa ce termin de baut licorile ma pun in miscare. Aud un claxon din spate.
img_1747Asfaltul aici era putin inaltat fata de macadamul de pe margine. Sa tot fi fost cam 40-50 cm. Simt cum ditamai namila de camion dublu se baga. Ma inghesuie, vine aproape. Vreau sa parasesc drumul dar este prea mare groapa in dreapta, risc sa cad si sa ajung sub rotile lui.
Cand ajunge cu a doua remorca in dreptul meu, pe la jumatate simt prima lovitura in bratul stang. Zic gata, asta e. Urmeaza a doua si apoi a treia. Vad tirul cum ma lasa in urma si ma opresc. Ma doare rau mana si observ cum tricoul meu alb cu albastru se face rosu.
TIR-ul se pierde in zare. Poate nici nu a observat ca m-a lovit …
Sunt lovit doar la mana dar simt ca se face negru in jurul meu si ma asez pe jos. Dupa doua minute imi adun puterea si ma intorc 300 metri inapoi la magazin. Sunt intampinat de copii carora le arat mana. Imediat sar sa ma ajute, imi iau bicicleta si ma ghideaza catre uzina petroliera care se afla la 500 de noi.
img_9797Acolo este un doctor. Astept 10 minute pentru ca era la rugaciune dar vine imediat. Imi verifica mana, nu e rupta este doar lovita puternic. Imi curata rana, ma panseaza si imi da un set de pastile pe care sa le iau in zilele urmatoare.
Imi spune ca trebuie sa merg in Shendi sa fac o radiografie, si o sa merg cu ambulanta. Mai aveam doar 10 km pana la piramidele Meroe. Din cauza asta sunt aici, de asta am facut un ocol de 350 km. Va rog, vreau sa merg la ele!
Doctorul e amabil si vorbeste cu omul de pe ambulanta. O sa ne oprim pentru 10 minute acolo.
Si asa si este. Dupa fix 10 km iesim de pe drum si la numai 2 km vedeam atat de mult ravnitele piramide.
img_9808Ma doare mana si cu greu manuiesc aparatul foto, totusi reusesc sa surprind cateva poze. Se ofera si soferul de pe ambulanta sa ma pozele, insa nu prea stie sa tina aparatul drept 🙂
Ajungem rapid in Shendi pentru ca nu prea respecte limitele de viteza. Conduce cu 140-150 kmh.
Aici intram la primul spital. Totul pare nou si modern, raman imresionat. Insa astazi este zi de repaos si este si noapte deja, cabinetul este inchis.
Mergem la al doilea spital, putin mai desucheat. Nici aici nu avem noroc. Il rog sa ma lase daca poate la un hotel si a doua zi o sa merg pe cont propriu.
Ma lasa la Elkawther, chiar pe malul Nilului. Pretul este de 30 dolari, putin cam scump pentru gustul meu, dar tinand cont nu ma simt bine este ok. Ma ajuta sa duc bagajele in hotel si apoi sunt surprins ca vrea ceva bani de la mine. Poate am fost atat de captivat de ospitalitatea sudaneza ca aceasta cerinta a venit ca un soc pentru mine. Ii ofer 70 SDG si omul este multumit.img_9810
Dupa ce duc toate bagajele in camera cobor jos si cer ceva de mancare. Imi este adusa o friptura de vita cu orez si salata care se dovedeste a fi foarte delicioasa.
Pe la ora 11 seara, cand eram in pat aud o bataie in usa. Cina sa fie? Deschid si in fata mea este receptionerul cu patronul hotelului.
Ma intreaba daca sunt bine, daca am mancat , daca ma poate ajuta cu ceva. Ii spun ca sunt in regula.
Si oare cum sa te poti supara pe acesti oameni frumosi ? Nu conteaza neaparat ce cat conteaza gestul. Imi spune ca nu voi plati nimic, masa si camera sunt din partea lui. Ii spun ca vreau totusi sa platesc dar nici nu vrea sa auda, sunt oaspetele lui.
Hotel Elkawther in Shiendi Sudan.Ma culc si a doua zi servesc si un mic dejun copios. Inerc totusi sa platesc insa sunt refuzat cu indarjire.
Sunt inapoi pe drum. De fiecare data cand mai simt un TIR ca-mi sufla in ceafa parasesc carosabilul. Noaptea mi-o petrec la cort in spatele unui muntisor iar a doua zi intru victorios in Khartoum.
Orasul nu este cum poate mi l-am imaginat. Nu prea sunt cladiri inalte, orasul nu s-a dezvoltat pe verticala ci pe orizontala. Imi ia peste 20 km sa-l strabat. Strazile sunt mai largi, iar pe mijloc in loc de copacei se afla stalpi cu linii de inalta tensiune iar pe margine nelipsitul nisip.
Aici voi sta la o gazda gasita pe warmshowers, la Jeanette si la Basil. O astept doua ore pe Jeanette sa isi termine programul la munca si apoi mergem la ei acasa. Basil scrie poezii iar Jeanette lucreaza ca biblotecara.img_9841
Imi este oferita o camera curata si o baie doar a mea. Seara servim cu totii masa si ma bucur de o companie placuta.
Azi pedalez pana la ambasada Etiopiei. Ajung tocmai la timp, completez formularul si intru inauntru.
Totul pare ok pana vine o doamna. Romania ? A, nuuu, noi nu dam vize la romani. Poftim???Pai de ce nu ? Nu, de aici nu se poate, nu ne intereseaza si nu mi se da nici o alta alternativa.
Am citit pe internet despre tot felul de cetateni ca si-au luat de aici viza fara nici un fel de problema. Ce, noi romanii suntem mai ciumati ? Si eu ce fac acum?
Vorbesc cu cineva la telefon si urmeaza maine sa primesc un raspuns. Acum am doua variante, ori reusesc sa insist cumva si sa obtin viza de Etiopia ori daca nu sa impachetez iar bicicleta si sa zbor peste aceasta tara pana in Uganda si de acolo sa-mi reiau traseul …

img_1773Nu-mi plac vestile si ratacesc fara tinta prin oras … Vroiam sa ajung la muzeu dar nu mai am nici un chef …
Si totusi sunt in Sudan si este tamam aici. Este vorba poate si de gesturile mici. Un om imi arata ca e ok cu degetul in sus, la un magazin imi zamabeste vanzatorul amabil si imi ofera o sticla de apa rece. Cum poti sa ramai suparat in Sudan cu asa oameni minunati ? Stau pe o bordura si cineva imi strange mana zambind ca apoi sa isi vada de drum … Imi vor lipsi cu totii dar cu siguranta ii voi pastra intotdeauna in suflet.

Comments

comments

Most Popular

To Top
Read previous post:
Dongola – Karima : Un desert insetat

Ma gandisem initial sa stau trei zile in Dongola, insa conditiile de cazare m-au convins rapid sa parasesc acesta capitala...

Close