Malawi

Un paradis neiertator

View from Nkhata Bay at Majoka Village with a bicycle cycling from Cairo to Cape Town in malawi.

De dimineata ma pregatesc de plecare. Cerul este innorat, insa sper sa nu ma prinda ploaia. Cat serveam micul dejun primesc un mesaj de la Fredrik, suedezul cu care ma vazusem pe bicicleta. Si-a uitat laptopul la un alt hotel care este cat de cat in drumul meu si ma roaga daca este sa i-l aduc pana in Nkhata Bay, sau macar in apropiere.

Pe cat de frumos este sa calatoresti cu bicicleta, pe atat este de greu, si cunosc cu varf si indesat acest lucru. Nici nu stau pe ganduri si accept aceasta sarcina. Merg in spatele mall-ului din Mzuzu la Joy`s Place. Desi ma asteptam sa nu colaboreze asa de usor, doamna de la receptie, o finlandeza este de nota 10. Nici nu sta pe ganduri prea mult si ii gaseste laptopul asa cum il lasase : pe canapeaua din sufragerie. Ba chiar ma ajuta sa-l impachetam in cateva pungi de plastic pentru a-l feri de o eventuala ploaie.

Imi pare rau ca nu am stat aici, pare curat si gazdele sunt foarte amabile, unde mai pui ca si pretul este mai mic decat la motelul unde am innoptat.

Din Mzuzu drumul urca vertiginos in munti. Cand apreciez ca s-a terminat urcarea si va urma numai o coborare ma opresc sa montez GoPro-ul pentru a imortaliza momentul. Cat stateam si mesteream un domn pe motocicleta se opreste langa mine.

Domnul este din Africa de Sud si sta aici de 4 ani impreuna cu sotia si cei doi copii. Ma invita inauntru la un ceai insa stiam ca ma asteapta Fredrik si refuz. Insa este un om placut si mai vorbim ceva, pe urma nici nu imi dau seama cand ne mutam pe prispa lui si imi arata gradina. Ma amuza o sperietoare de maimute 🙂 Este exact ca sperietorile noastre de ciori, doar ca aici nu are acelas efect scontat.

Cumparasem un cric central din Tanzania, insa era prea scurt si nu imi folosea decat ca balast. Pentru ca am observat ca omul este biciclist il intreb daca nu il vrea. Oricum l-as arunca altfel. Ma bucur cand il accepta si ca poate isi va gasi o utilitate pe bicicleta lui tandem.

Ne despartim dupa ce facem o poza impreuna si schimbam contactele. M-am bucurat de companie, este genul de om care oricat de suparat ai fi iti aduce un zambet.

Drumul este in reparatii majore. De multe ori ma gasesc mergand pe macadam. Dupa 20 kilometri coborarea se termina si merg in vesnicul drum serpuit peste dealuri si vai.

Ajung pe la ora 13 la intersectia catre Nkhata Bay. As fi vrut sa continui catre Chintheche, dar Fredrik imi spune ca i-ar lua ceva timp sa ajunga la jonctiune. Sunt 6 kilometri aproape numai de urcare.

Decid sa cobor in Nkhata Bay si sa ma opresc in Mayoka Village, un loc foarte muzungu. Aici ma intalnesc cu Fredrik si ii returnez laptopul. Ma bucur ca l-am putut ajuta.

Satul Mayoka este construit pe panta unui versant abrupt. Sunt multe casute legate intre ele prin trepte. Initial nu mi se pare o idee buna, cum il cobor pe Rih pana acolo ? Si am mult bagaj, atatea plimbari pe scari imi dau dureri de cap. Insa pana la urma decid sa raman aici si primesc o casuta cat mai aproape de drum. Pretul este acceptabil , si desi baia este la comun, totul pare curat.Singurele probleme sunt desele pene de curent, ceva obisnuit in Malawi unde efectiv nu exista destula capacitate de productie. Pentru a face fata, reteaua este construita in asa fel, ca periodic anumite zone din tara sa ramana fara curent cateva ore.

 

Seara iau cina impreuna cu Fredrik, cat si cu un baiat din Canada care este aici cu motocicleta, un Kawasaki KLR. De la el aflu cate ceva despre urmatoarele tari pe care le voi traversa.

Malawi nu a fost in planul meu initial. Mi-a fost recomandat ca si “Inima calda a Africii” si am vazut ca majoritatea care o apuca de la Cairo la Cape Town trec pe aici. Pentru ca nu am putut intra in Etiopia am zis sa rebalansez tura cu Uganda si Malawi. Ei bine, Malawi cred ca se apropie de Ethiopia.

Pana la Lilongwe asa zisele orase nu sunt cu nimic mai presus decat niste sate mai mari : Chintenche, Nkhotakota si Salima.

As vrea sa zic ca imi place sa pedalez pe aici, insa extrem de des vad cum fug copii dupa mine, si muzungu se transforma in azunga, si de mii de ori mi se cer bani. Cateodata ma simt obosit, dar sunt oameni care cer peste tot si cu greu gasesc cate un loc de popas. Cateodata vin micii doritori de cadouri si ma gonesc. Hotelurile sunt mult mai scumpe ca in Tanzania, insa nu si mai curate. De fapt cateodata prefer sa folosesc sacul de dormit. De aer conditionat nu vorbesc, insa nelipsitul ventilator din tara vecina aici este de negasit. Si totul se petrece cu amenintarea vesnicelor ploi  …

Au fost si exceptii, ca peste tot. De obicei copii imi scoteau peri albi, insa m-am vazut si cu Wilhelm, un tanar cam de 20 ani, scund de statura si imbracat cu o geaca de piele zdrenturoasa. Nu a vrut nimic de la mine decat sa vorbim. Lucreaza cu ziua pe unde apuca si ma bucur sa schimbam impresii. La fel este si cu Fortune cu care ma intalnesc pe drum catre Lilongwe.Ma invita a doua zi la el la masa si nu pare sa doreasca cadou. Din pacate nu ii promit, nu stiu daca voi ramane si a doua zi acolo.

Un lucru care ma exaspereaza sunt limitatoarele de viteza. In Tanzania erau mai acceptabile, constau doar din trei hopuri unul dupa atul. Aici sunt grupe de 20 de hopuri, reptandu-se cam de trei ori si nu lasa nici un locsor pe unde sa te poti strecura. De multe ori in dreptul lor este si parapet si nu ai cum ocoli. Nu cred ca trebuie sa zic ca este foarte neplacut sa treci peste ele chiar si la viteza mica.

  

Ma asteptam ca Lilongwe, capitala unei tari de aproape 14 milioane de locuitori sa fie mai capitala. Insa cum si celelalte orase nu erau decat sate mai mari, asa este si aici. Nu exista blocuri sau ceva de genul acesta. Cladirea parlamentului este mai mica decat Ateneul nostru. O compar cu Ateneul pentru ca se aseamana oarecum.

Dupa ce nu m-am bucurat de prea multa curatenie in ultimile zile, vreau sa ii urmez sfatul lui Fredrik si trag la Korean Gardens. De afara pare impresionant, curtea si piscina arata frumos si este plin de muzungu. Din pacate pentru echivalentul a aproximativ 25 dolari primesc o camera mica, inghesuita, nu foarte curata, fara ventilator si este foarte cald inauntru.

Ca sa ma convinga sa nu raman a doua zi in Lilongwe nici macar nu functioneaza priza de curent si cand ii atentionez despre acest lucru ridica din umeri si imi zic ca poate a doua zi o rezolva, asta daca gasesc electricianul … Mda, puteau sa imi schimbe camera.

In oras singurul lucru care pare bun de o capitala este Mall-ul, unde servesc o pizza decenta, insa ca de altfel sunt din nou tinta cersetorilor. Imi tin alai pana la intrarea in hotel.

Pe drumul de la Lilongwe catre Zambia parca cersetorii sunt si mai multi. Copii ma alearga, tipa ca din gura de sarpe azungu, azungi give me, give me. Ba chiar o data un copil ofticat ca nu ii dau, din mers imi loveste gentile cu piciorul. Ma opresc si ii urez cele bune, insa el tot cadou vrea. Si astfel ma convinge ca azi sa nu mai stau si sa merg direct in Zambia, chit ca am de pedalat undeva la 150 km si de trecut o granita de stat.

La un moment dat simt ca am pana. Parca erau cauciucuri flatless, nu ? Ma opresc si dau bagajul jos pentru a schimba camera.

Cand vad ce am patit ma lasa mut. Este genul de defectiune care nu te mai lasa sa mai avansezi. Este capat de drum daca nu gasesc o rezolvare. Nu este corect !

Janta de la roata din spate este toata fisurata : la 7 din cele 32 gauri unde intra spitele s-au format fisuri mari. Nu pot face nimic aici, asa ca schimb camera si sper macar sa ma tina pana in Chipata.

Dupa alti cativa kilometri parcursi ma vad cu Han, calare pe bicicleta. Ne oprit si ne salutam. Este din Olanda, vine din Cape Town si merge pana in Nairobi, Kenya. Ii recomand totusi sa mearga si in Sudan, care este o tara minunata, chiar daca trebuie sa sara peste Etiopia. Vede si el stricaciunea la roata mea si imi recomanda si el sa iau autobuzul pana in Lusaka. Da stiam si eu ca nu mai pot merge, si da, ma gandeam si eu ca va trebui sa iau autobuzul, insa auzindu-l acum si pe el realizez cruntul adevar.

Vor fi 500 kilometri, kilometri printr-o tara de care am auzit numai lucruri bune, voi rata multe experiente, multi oameni. Cand am vorbit cu Fredrik, si el insusi avea grave probleme cu roata pe spate si imi spunea ca va trebui sa ia autobuzul pana in Lusaka, nu credeam ca voi fi si eu in aceasi postura. Nu ma gandesc decat la limitatoarele de viteza din Malawi, parca puse special sa-ti distruga bicicleta.

Han imi recomanda cateva hoteluri pe parcurs, si ii ofer si eu recomandari la randul meu. Ne despartim cu o strangere de mana si urari de drum bun, nu inainte de a face un schimb de contacte. Blogul lui poate fi vazut la :

http://hancycles.com

Ajung la granita tarziu, catre ora 18. Schimb la un curs neavantajos pentru mine restul de Kwacha din Malawi in cei din Zambia. Stampila de iesire din Malawi o obtin usor, insa astept cam 20 minute pentru cea de intrare in Zambia, suficient cat sa se intunece afara.

Bancomatul de langa vama nu-mi accepta cardurile, fata care vinde cartele SIM a plecat acasa si iata ca ma gasesc in tara noua fara bani, fara telefon si pe intuneric.

Am 25 kilometri pana la Dean`s Hill, hostelul recomandat de catre Han. Este bezna, si pornesc stopul pe spate, insa cand incerc sa-mi aprind si farul vad ca nu merge. O fi bateria sau s-a stricat de la atata ploaie ? Nu stiu, insa ce stiu este ca voi merge prin bezna.

In mare parte este coborare, cu mici dealuri pe care nu le simt, poate si din cauza adrenalinei ca nu vad pe unde merg. Nu de putine ori era sa intru in parapeti sau in oameni care mergeau ca si mine fara lumina pe strada. Cateodata veneau din sens opus masini care ma orbeau, si nu mai vedeam nici macar putinul pe care il distingeam pana atunci. Incercam doar sa ma feresc cu cozorocul de la sapca pe cat puteam. Si ca totul sa fie cat mai placut, gazele din lanurile de porumb care strajuiau strada nu aveau nimic mai bun de facut decat sa-mi intre in ochi.

Nu cred ca au fost multi oameni mai bucurosi decat mine cand am ajuns in Chipata. Pe langa tot stresul se adauga si roata pe spate care din cand in cand se mai auzea cum pocneste si se rupe si mai mult. Din cauza rupturilor deja s-a deformat atat de mult ca atunci cand ma balansam mai mult cauciucul sa atingea de cadru. Nu as fi vrut sa-mi imaginez ce as fi facut daca ceda roata de tot, in mijlocul noptii, in mijlocul campului …

In oras fac plinul de la un bancomat si trag apoi la hostel. Camera nu este luxoasa si baia este comuna, insa este curat si oamenii prietenosi. Receptionerul este un baiat din Belgia si este foarte amabil. Servesc o portie de paste cu carne si apoi ma retrag frant la somn. Au fost putin peste 150 km, foarte grei si stresanti.

Azi incerc sa vad cum pot sa-mi rezolv problema. Ma uit la janta si vad ca este o epava. Nu mai pot avansa. Ies in oras insa nu gasesc nicaieri o solutie, aici au numai biciclete arhaice si nu am cum sa-mi reconstruiesc roata pe spate cu piese de la ei.

Asa ca ma duc la statia de autobuz si cu tristete imi cumpar biletul pana la Lusaka. Maine la ora 7 va trebui sa fiu in autogara. Ca sa uit de necaz ma opresc apoi si mananc o pizza destul de buna.

Ma uit acum in jur, Zambia este cu totul altceva decat Malawi. Ieri pe noapte nu am vazut mult. Pot sa zic chiar nimic 🙂 Este curat, ai banda de bicicleta, asfaltul este impecabil si stiti ce ? Nimeni nu-mi zice “Muzungu give me my money!”.

Merg la un supermarket bine aprovizionat si fac ceva cumparaturi. Pentru 5 kwacha doi baieti au grija de Rih afara. Nu sunt multi bani, si desi ma supara cu roata lui nu as vrea sa ma despart inca de el.

Ma intorc la hotel si primesc vestile de acasa. Janta ca a mea nu exista decat pe un singur magazin pe stoc, iar acel magazin este in renovare/mutare. Mai precis ste vorba de Sun Ringle Inferno 29 pe 26″ si 32 spite. Desi comunicam cu ei refuza sa-mi furnizeze janta de schimb, in ciuda faptului ca nu am cerut nimic gratis. Singurul favor era doar sa mi-o livreze cat mai repede. Pentru mine inca o saptamana-doua de asteptare vor insemna bani cheltuiti inutili pe cazare si masa. Se scuza ca nici la altii nu au trimis, dar altii nu sunt la mii de kilometri de casa …

Din pacate sunt nevoit sa apelez tot la straini se pare. Voi incerca sa comand de la un magazin de afara direct in Zambia, chiar daca ma voi supune astfel unor eventuale taxe vamale usturatoare. Daca incerc sa pun un alt tip de cerc, imi trebuie alte spite si nipluri, a caror dimensiuni nu le stiu si nu vreau sa ma risc.

Pentru ca imi trebuie o adresa unde sa fie trimise piesele, dau cateva mesaje la hotelurile din Lusaka, sper sa am noroc macar de data asta si sa primesc piesa. Fara roata pe spate din pacate sunt scos din joc …

 

 

Comments

comments

Most Popular

To Top