Tanzania

Stone Town si inapoi in Dar Es Salaam

Beach view in Stone Town in zanzibar with our bicycles that we carryed them on the fast ferry from dar es salaam.

Ne bucuram de conditii excelente la Island Tower Hotel unde stam si dormim foarte bine. Servim pe o terasa superba un mic dejun imbelsugat si apoi pornim sa ne plimbam pe jos prin vechea medina. Ne aducem aminte oarecum de Fes, din Maroc. Nu este la fel de mare, curat sau stralucitor, insa este o influenta arabica in mijlocul Africii, si asta este ceva deosebit.

Piatra de temelie a Stone Town-ului a fost pusa de catre exploratorii portughezi care de altfel au construit si fortul vechi. Dupa aproape 200 de ani in care insula a fost sub tutela europenilor, in 1698 a fost cucerita de catre Sultanatul din Oman-ului, care a ajutat la dezvoltarea economica a insulei ca un important centru de comert cu sclavi, fildes si mirodenii. In 1840 chiar si capitala s-a mutat aici de la Muscat.

Astazi orasul poarta urma amestecului diferitelor culturi : europene, arabe, indiene, persane si africane. Mergem pe stradutele intortocheata ghidati de GPS. Daca in Fes acesta era inutil si era foarte usor sa te pierzi, aici ne descurcam usor.

Mergem pana la gradinile Forodhani, strajuite de vechiul fort si casa minunilor. La palatul sultanului, Beit-el-Sahel, se pare ca se lucreaza si zona este imprejmuita cu un gard. Din pacate acest palat a fost mult schimbat dupa ce a suferit in timpul celui mai scurt razboi din istorie. Acesta nu a durat nici mai mult si nici mai putin decat 38 minute, constand intr-un bombardament de pe mare din partea britanicilor.

Din pacate descoperim ca oamenii aici au fost putin corupti de catre turisti si suntem asaltati sa cumparam cd-uri cu muzica, bratari sau excursii la Prison Island. Imi aduc aminte de “Laa shukran!” din Egipt si il repet peste tot. Trecem pe langa casa lui Freddy Mercury si apoi mergem sa mancam o masa traditionala : pizza . 🙂

Seara cand ne intoarcem la hotel vorbim sa inchiriem a doua zi un scooter. O sa ne coste 30 USD/zi plus 10 USD pentru permisul de conducere. Ii platim banii lui Eddy si ramane ca a doua zi la ora 10 fix este cu trocariciul in fata hotelului.

Am vorbit si cu domna cu care am fost in safari in Mikumi. Vrea sa cumpere ea bicicleta tanzaniana a Loredanei. Ne intelegem fix la jumatate din pretul platit de noi, si vine un baiat sa o ia. Ne pare rau ca o dam, insa speram ca si noul ei stapan sa aiba grija si sa se bucure de ea.

A doua zi Eddy se tine de promisiune si dupa ce primim cateva sfaturi avem cheia si doua casti. Casca pasagerului are catarama rupta, insa ii facem un nod. Oricum nu avem echipamentul de moto la noi si ar fi bine sa nu cadem .

Dupa ce facem plinul cu benzina, pornim in nord catre plajele din Nungwi. Este destul de ciudat sa conduc ceva cu motor, dat fiind faptul ca in ultimile trei luni si jumatate am mers doar pe bicicleta. Ma obisnuiesc insa si ne deplasam cu viteza incredibila de 50-60 kmh. Incetinim doar pe o portiune de 5-6 km in care drumul este foarte prost si plin de gropi.

Ajunsi in nord ne plimbam pe plaja si cu greu reusim sa facem cateva poze, fiind hartuiti de vanzatorii ambulanti de suveniruri.

De aici plecam catre restaurantul The Rock, poate unul dintre cele mai pozate restaurante din lume. Se afla langa frumoasa plaja Michanwi Pingwe si este construit pe o stanca care devine insula doar o data cu fluxul, in perioada de reflux se poate ajunge la el fara sa te uzi.

 

La un moment dat, traversand padurea Jozani nu observ un limitator de viteza. Insula este plina de ele si de multe ori cand le traversam atingem cu cricul central de ele. Si astfel imi dau seama ca scuterasul nu este Africanul de acasa sau vreo motocicleta de motocross, si pret de o secunda-doua ne gasim zburand prin aer. Din fericire aterizam pe roti si ne vedem de drum, doar cu mai multa atentie de data asta.

Din pacate am ajuns destul de tarziu si nu putem sta foarte mult. Trebuie sa fim inapoi in oras pana in ora 19 ca sa predam scooterul inapoi.

Ajungem cu bine si in timp util inapoi la hotel si predam vehicolul cu 250-300 km in plus pe bord. Iesim pe seara sa cinam in oras si apoi ne retragem la hotel ca sa-si faca Lori bagajele.

Maine se va intoarce inapoi acasa in Romania, iar eu ma voi intoarce in Dar Es Salaam. Zborul ei va fi pana in Dubai cu escala in Muscat, de unde va schimba aeroportul si se va intoarce la bordul unei curse low cost in tara.

In dimineata urmatoare, mergem sa-mi schimb biletul de vapor la birourile Azam Ferryes. Imi cumparasem din Dar Es Salaam un bilet deschis si acum am confirmat ora si data la care voi pleca : astazi la ora 16. De aici mergem sa mancam o pizza si pe drum ne vedem cu Eddy, caruia ii multumim inca o data pentru scooteras.

Cu ajutorul receptionistei de la hotel chemam un taxi pentru Loredana. Ne luam la revedere pentru cateva luni, ea plecand catre aeroport iar eu inapoi la hotel sa-l decorez pe Rih cu bagajele din dotare.

Ma duc sa pierd timpul in gradinile Forodhani unde ma intalnesc cu un grup de olandezi. Sunt curiosi de unde vin si incotro ma indrept si dupa ce le explic ne facem reciproc cate o poza.

La ora 15 ma prezint in port. Ma recunosc oamenii de data trecuta si sunt lasat sa merg cu bicicleta pana pe ponton. unde ma revad si cu Moukhtaar, seful celor care se ocupa de bagajele. Isi aduce de promisiunea facuta in urma cu aproape o saptamana si ma lasa sa ma urc cu Rih pe punte fara sa-mi mai ceara nici un fel de taxa.

Stau impreuna cu cativa zanzibarezi pe un covoras langa Rih si sunt si ei curiosi de traseul meu. Aproape de Dar Es Salaam marea devine mai agitata si trebuie sa tin bicicleta ca sa nu cada pe jos.

Ajuns pe continent sunt lasat sa intru in oras fara nici un fel de control al actelor. Cunosc deja drumul, imi este familiar. Merg la Zakinn Hotel de pe strada Zanaki . Oamenii ma recunosc si se bucura sa mai aiba din nou de oaspete.

A doua zi ma vad din nou cu Frank si cu colegul lui, Ismail. Mergem sa mancam la acelas local ca si data trecuta, pe o terasa alflata la ultimul etaj al unui turn. Povestim pana seara tarziu, fiind bruiati putin doar de o formatie de muzica care tine o reprezentatie aici. Desi as fi vrut de data aceasta sa pot sa imi iau revansa si sa dau si eu o masa, Frank si Ismail nici nu vor sa auda si se pare ca iar sunt invitatul lor …

Ma conduc apoi la hotel si ne despartim. Ma uit la oras si mi se pare atat de familiar si prietenos. M-am simtit bine aici si o sa-mi lipseasca. Mi-am facut multi prieteni in Tanzania, si ea o sa-mi lipseasca …

Astazi incerc sa-mi pun bagajul in ordine si sa-mi scriu povestea. Ies doar dupa-amiaza sa mananc ceva la Marry Brown si apoi sa fac ceva cumparaturi la Naukmatt. Imi aduc aminte si de amicii mei insetati de sange care imi dau de obicei tarcoale noaptea si le cumpar si lor un cadou : Morteim Doom – moartea tantarilor garantata.

Doar spre seara am iesit sa servesc cina la restaurantul hotelului si am fost surprins inca o data cat de frumosi la suflet sunt oamenii din Africa. Sunt un necunoscut, un strain pentru ei si totusi patronul vine la mine si insista sa-mi ofere aceasta masa. Imi spune ca ar fi urat sa nu-i accept gestul asa ca ii multumesc si ii strang mana. Cu siguranta voi recomanda oricui va veni in Dar Es Salam acest hotel, Zakinn Zanzibar Hotel.

Comments

comments

Most Popular

To Top
Read previous post:
Paje beach in Zanzibar, the second most beautifull here.
Zanzibar

Zanzibarul si Republica Tanganyka s-au unit pe 26 aprilie 1964 formand astfel Republica Unita Tanzania. Tan vine de la Tanganyka...

Close