Kampala , Uganda

Traffic in Kampala Uganda on bicycle.

img_1860Nu sunt extrem de matinal in aceasta dimineata, nici nu am de ce, ma despart abia 40-45 km de Kampala. Imi servesc mic dejunul tacticos si apoi ma apuc de impodobit bicicleta cu bagaje.Pe la ora 10 sunt gata de plecare.

Holifeld si Wilhem ma conduc pana la poarta si facem cateva poze impreuna. Wilhem e mai scurt de statura si desi i-am promis o poza pe bicicleta nu se poate sui.

Soseaua de la Entebbe pana in Kampala traverseaza cateva localitati, practic un nesfarsit sir de case. Drumul este mai lat decat cu ce ma obisnuisem in Sudan, si pot circula relativ relaxat pe banda de urgenta. Doar din cand in cand cate un maxi-taxi sau o masina parcata pe margine ma fac sa trec pe strada.

img_1872img_1869

Urc si cobor mai multe dealuri. Prefer astfel de teren fata de vantul frontal din Sudan. Daca la deal obosesc am timp sa ma odihnesc cat cobor ce am urcat.img_1873

Cand sa mai fi avut cam 5 kilometri pana in Kampala am parte si de prima mea ploaie in Africa. Trag pe stanga si ma adapostesc sub streasina catorva magazine inchise. Dupa jumatate de ora nu mai picura si imi continuu drumul.

La un sens giratoriu un politist ma opreste. Imi explica amabil ca drumul din fata este inchis circulatiei publice si ma indruma in directia corecta. Kampala este haotica si total neprietenoasa pentru un biciclist. Printre masinile blocate in trafic isi fac loc peste tot soferii de boda boda.

img_1875Boda boda sunt motociclete pe post de taxi-uri. Daca soferul de obicei are casca, pasagerul nu are nici un fel de echipament de protectie. Ma amuza mai ales doamnele in fusta care stau intr-o parte pe sea.

Nu mai incerc sa ma strecor, ma pun in spatele unui maxi-taxi si merg in ritmul lui. Oricum am de urcat si merg incet.

Ma bucur cand ajung la hotel, mai ales ca incepuse din nou sa ploua. Indicatiile pe gps au fost putin eronate insa cu ajutorul trecatorilor am ajuns la destinatie.

Intrarea in Hotel City Square este oarecum dubioasa, pe un gang ingust. Paznicul de la intrare ma intreaba daca am arme. Da, cum sa nu, am venit cu bicicleta sa va jefuiesc 🙂 Are un detector de metale si da peste tot cu el. img_1916Tinand cont ca am destule obiecte metalice in bagaje piuie peste tot, insa omul pare multumit si ma lasa sa trec. Ba mai mult : aflu ca hotelul este la etajul doi si ma ajuta sa imping bicicleta pe scari. Nu as mai fi vrut sa repet tranta de pe feribotul din Aswan 🙂

Sus ma declar multumit de conditiile hotelului, platesc camera si ies apoi in oras. Locatia este excelenta, ma aflu chiar in centru. Ploua, dar ignor acest lucru.

Daca in Entebbe mai mult copii ma alintau cu muzungu aici toata lumea ma striga :

  • Hei, muzungu !
  • Da eu sunt ala, ce vreti de la mine ? 🙂

img_1877Caut un bancomat ca sa-mi pot umple iar portofelul cu moneda locala. Aici cardurile Mastercard sunt foarte rar acceptate, dar chiar si cu cardul meu VISA de rezerva reusesc abia la al 10-lea bancomat sa scot ceva bani. Mi se pare foarte ciudat ca la fiecare banca sau obiectiv nitel mai important sunt paznici inarmati cu pusti si multe gratii. Pe strada nu mi s-a parut a fi nesigur, insa cine stie …

La hotel am avut surpriza sa constat ca nu am cum sa-mi alimentez laptopul si incarcatoarele. Am nevoie de un adaptor. Gasesc multe magazine de electrice, insa nici unul nu are asa ceva. Asa ca achizitionez un stecher, banda izolatoare si ceva cablu ca sa-mi incropesc ceva. Cu aceasta ocazie petrec si jumatate de ora de vorba cu vanzatorul care este extrem de amabil. Imi arata poze cu copii si nevasta lui si face schimb de adrese de email.

img_1883Seara servesc cina la un restaurant care mi-a fost recomandat de receptionera. Este frecventat de foarte multi muzungu si mancarea este foarte buna. Din pacate si pretul este croit tot pentru muzungu.

Patul in care dorm este echipat cu plasa de tantari. Nu am tras-o peste mine si ma trezesc peste noapte ca ma mananca tot corpul. Am fost atacat de micile ganganii infometate . Ma dau cu analcid peste tot si trag plasa … bine macar ca sunt pe doxicilina …

A doua zi cand sunt la plimbare cativa copii, mai precis cinci vin sa-mi cerseasca. Sunt insistenti, vin langa mine, stau cu mana intinsa si ma urmaresc cateva sute de metri. Ma simt ca ursul haituit de caini. Intind si eu mana. Unul mai glumet imi pune o moneda de 500 UGX in palma. No bun, atunci o dau la alt baiat. img_1897Asta cum o ia o rupe la fuga. Baiatul care mi-a dat moneda ramane stupefiat, se uita la mine, se uita la baiatul care fuge … Cum muzungu nu pare sa cedeze din rezerva lui de UGX probabil ca e mai sigur sa fuga dupa baiatul celalalt ca sa-si recupereze fisa.

Si astfel din cinci mai raman trei. Reusesc sa scap de ei abia cand trec pe langa o patrula de militie.

In Kampala nu exista decat o singura trecere de pietoni, cel putin aici in centru pe unde am hoinarit eu. Nu este respectata, si intotdeauna este un stres sa trec strada. Mai ales ca nici nu m-am obisnuit cu traficul pe partea gresita a drumului … Incerc sa ma grupez cu alti oameni si trec o data cu ei. Din pacate se pare ca orasele africane nu au fost gandite si pentru pietoni …

img_1914img_1920

img_1905Dupa ce imi fac cumparaturile necesare pentru maine la cel mai mare supermarket in care am fost de cand ma aflu pe acest continent ma retrag la masa sa savurez o friptura de vita la restaurantul cu muzungu.

Daca cand am ajuns ieri aici traficul mi s-a parut groaznic, azi fiind luni pare si mai aglomerat. Maine as incerca sa plec mai devreme si sa evit din el pe cat posibil …

 

Comments

comments

Most Popular

To Top