Si iata ca a venit si ziua plecarii. La aeroport am ajuns cu doua ore mai devreme. Ma asteptam la surprize cu bicicleta, desi am vorbit de cel putin 15-20 ori cu compania aeriana pana mi-au confirmat ca o pot lua.
Spre surpriza mea, totul e ok, doar trebuie sa merg la ghiseul Aegean Airlines sa platesc 55 euro pt. bicicleta.
-La scarile rulante o sa vedeti ghiseul nostru.
Am dat rotocoale, nimic, la informatii e coada. Pana la urma aflu ca ghiseul are o alta sigla. No, nu-i bai, doar sa nu mi-o pierdeti pe drum 🙂
Bicicleta nu pleaca pe banda, si merg impreuna cu un angajat al aeroportului in alta camera unde e scanata.
Cand sunt si eu scanat la randul meu, ghimbalul din bagajul de mana face furori. Toti ma pun sa desfac bagajul si se uita curiosi la el. Si asta se repeta si in Atena si in Cairo.
In avion pana la Atena sunt inghesuit, stau in mijloc intre
doua personae, iar bagajul de mana n-a mai avut loc sus, si sta la picioare. Si eu cum sunt mai lung va dati seama ce pozitie am avut. Insa zborul nu intarzie, si in mai putin de o ora si jumatate sunt in Atena.
Escala este scurta, sunt iar controlat si ma pot imbarca. Acum avionul asta este mai gol, mult mai gol. Am toate cele 3 scaune libere si ma pot intinde cum vreau. Ce business clas, e mai bine asa 😉
Ajung in Cairo la ora 1 noaptea. Sunt aproape sigur ca o sa-mi intarzie bagajele. Dar in cateva minute imi vad trollerul pe banda. Pentru bicicleta este o alta banda de bagaje vol
uminoase, dar apare si ea rapid.
Si uite-ma asa in Cairo cu toate bagajele mele.
Intreb daca pot sa o desfac la aeroport insa oamenii nu ma inteleg, cred ca vreau taxi . Nu , nu vreau. Ies din aeroport si gasesc un coltisor mai retras cu un strop de lumina sa nu orbecai totusi.
Il iau pe Saladin (cutitul) si incep sa hacuiesc cutia. Mai trec oameni pe langa mine si se uita curios.
- Ce faci aici ?
Ma intreaba un politist rastit.
- Pai imi asamblez bicicleta, e vreun bai ?
Se uita ca la un om nebun, da din cap si imi mormaie sa imi vad de treaba.
In trei ore e gata bicicleta si bagajul. Imi este mila sa arunc trollerul cu care am venit si il leg cumva cu chingi de bagaj. Poate gasesc pe cineva caruia i-o trebui.
E inca noapte si orbecai sa ies din aeroport. Dupa o apuc gresit, ma invart in cerc, o iau pe contrasens pana reusesc in sfarsit sa gasesc drumul.
Soarta nu ma lasa sa ma bucur ca am izbutit si iata pana. Ce poate fi mai frumos decat o pana ? Doua pene, si pe fata si pe spate. Am mers pe trotuar si aici au taiat ceva plante cu tepi.
Cat robotesc sa repar paguba vine un military. Sunt langa o unitate militara si imi spune sa plec. Pai nu pot, am pana, 5 minute ?
Reusind sa obtin astfel ragaz ma grabesc si e gata in curand. Apuc sa merg cam 1 km pana ce aud o bubuitura . Mi-a explodat cauciucul pe spate. Camera e franjuri si cauciucul sarit de pe janta. Poate nu l-am pus bine in graba.
Schimb camera si deja se lumineaza afara.
In aeroport n-am gasit bancomat si nici nu am nimic de baut. Mi-am imaginat cao sa ajung repede in oras, insa am pierdut mult timp cu camerele. Imi e sete si deja visez la o sticla de apa mare si zemoasa. In final norocul imi surade, un bancomat si vis a vi un butic.
Drumul catre hotel trece prin tuneluri si poduri. Cum egiptenii conduc haotic prefer sa ocolesc pe la nivelul solului insa dau peste foarte multe strazi blocate de politie si ajung sa fac peste 3 ore pana in centru.
Imi dau seama ca nu pot schimba in ultimile viteze si cand mesteresc la schimbator imi cedeaza cricul. Pusesem schimbatorul gresit si remedies, iar cricul il indrept cu piciorul si strang mai bine suruburile.
Este prea devreme sa merg la hotel, insa imi este somn. Caut un parc in care sa pierd timp insa nu gasesc decat inchise.
In final dau peste cateva banci sub un pod. Cred ca si atipesc pret de cateva minute. Stau aici pana vin la mine politisti si ma gonesc, in fata este nush ce institutie si par suspect.
Ajung la hotel la ora 12. Este la etajul 6 intr-un bloc. Un arab imi spune sa las bicicleta la parter, insa insist si o inghesui in lift. Am o camera cu doua paturi si baie comuna, insa foarte curat. Ma culc, sunt rupt.
Este inca lumina cand ma trezesc. Plec sa cumpar o cartela SIM, cat de greu poate fi ? Intru la cel putin zece magazine, sunt trimis de la unul la altul, si cand aproape imi pierd speranta vad o sigla mare : Orange. Taramul fagaduintei aici este, am 1,5 gb de net pt. 40 LE si chiar primesc un rucsacel cadou.
Cum ies de la magazin norocul isi face iar simtita prezenta sub forma unui magazin de biciclete Giant. Doua camere de 26 inci va rog, si un set de imbusuri.
Inainte sa ma retrag la hotel ma opresc si cumpar o pizza si un fel de placinte cu branza picanta.
Ma retrag la somn, sunt rupt.
Dimineata servesc micul dejun de la hotel, basic dar bun.
Imi iau pe bicicleta doar camera foto si anexele. Plec catre piramide. Daca ieri mi s-a parut extrem de haotic si insuportabil traficul, azi il gasesc tot haotic dar probabil m-am obisnuit eu mai mult cu el, caci nu ma mai deranjeaza.
Pe trotuar nu pot merge, bordurile sunt foarte inalte, peste 30-40-50 cm, si asta inseamna sa ma tot dau jos.
Merg cat mai aproape de bordura, insa de obicei vin maxi-taxi-urile si imi opresc in fata, le depasesc, ma depasesc si se repeta scenele astea pret de 20 km cat am pana la piramide. Virajele la stanga sunt sinucidere, si prefer sa ma opresc pana este liber si sa traversez repejor, sau sa ma alaturi unei masini care face aceasi manevra.
La piramide, cica nu am voie sa intru. Insist, si du pace sunt controlat la sange mi se da voie sa merg sus, pana la a doua poarta.
Aici orice rugaminte as face nu mai sunt lasat sa intru. Incerc sa vorbesc sa las bicicleta cu cineva, insa sunt refuzat, chiar si de omul de paza de la wc-uri.
Ma gandesc sa leg bicicleta de gardul de la piramide insa vine repede un militian, imi ia bicicleta de coarne si ma goneste.
Ma asteptam sa fiu inconjurat de cersetori si sarlatani, insa nu la a nu fi lasat sa intru. Pe de alta parte cat am stat in Cairo pana acum absolut nimeni nu a cersit nimic si m-au lasat in pace complet.
Sa arat oare asa de jalnic
de nici nu mai vin la mine sa cerseasca ?
Plec, nu mai am ce face aici . O sa ma intorc daca e maine pe jos.
La intrarea in hotel ma intalnesc cu Sheriff. Direct si prin translator telefonic ma roaga sa-l ajut sa-si gaseasca ceva de lucru in Romania. Vrea sa fie sofer sau sa lucreze la un abator de pui. Radem cu totii cand fac semnul in dreptul gatului si cot codac. Din pacate eu sunt pe drum si nu cred ca-I pot fi de mare ajutor.
Dupa ce las bicicleta la hotel, ma duc sa vizitez Muzeul National. E la 800 de metri de mine si intru cu pret redus de student, 35 LE. Pentru aparatul foto mai platesc 50 LE si la camera cu mumiile (moastele) roiale mai decartez 75 LE.
Muzeul este extrem de interesant si il recomand oricui viziteaza Cairo 😉 Atentie insa iubitorilor de moaste, cele de aici nu se pupa !
Decid sa ma duc sa caut de unde pot cumpara biletul de feribot. Pe net citesc ca se afla in statia Kubri al-Limun,un fel de gara Basarab. Iau metroul de la Sadat pana la Al-Shohadaa. Biletul costa doar 1LE si este o experienta interesanta. Statiile sunt bine marcate, insa metroul pare foarte vechi si rudimentar. La fiecare in
trare este politie si detectoare de metal. Nu este un caz singular, strazile sunt pline de politie si armata, blocaje si filter peste tot.
Cu indicatiile de pe net, reusesc sa ajung la casa de bilete. Domnul de la ghiseu este amabil si oarecum mirat ca am viza de Sudan.Fara ea nu imi dadea bilet. Plec cu 225 LE mai sarac insa cu biletul de feribot in buzunar, pentru data de 6 noiembrie.
Ma opresc sa mai cumpar ceva de ale gurii si ma retrag la hotel. A fost o zi plina si m-am acomodat cat de cat cu Egiptul. Desi la inceput e un soc si totul pare afumat si prafuit, te obisnuiesti si inveti sa-i gusti farmecul.
In ciuda tuturor asteptarilor, cel putin locuitorii din Cairo sunt minunati. Din povestirile altora de pe net ma asteptam sa se abata asupra mea apocalipsa sarlatanilor si cersetorilor si cand colo nu am parte decat de oameni minunati.Multumesc Cairo ca m-ai lasat sa te cunosc !
Comments
