Uganda

Jambo muzungu ! In Uganda

Street 60 in Khartoum city Sudan.Ma aflu in Khartoum si ma bucur de ospitalitatea lui Basim. Vestile de ieri mi-au dat totul peste cap. Stiam ca sunt probleme in Etiopia cu proteste, cu copii care arunca pietre dupa biciclisti, cu cersetori, insa nu ma asteptam sa-mi fie respinsa cererea de viza doar pe motiv ca sunt roman.

Eram pregatit sa infrunt toate probleme insa acum sunt blocat aici. In Republica Central Africana este razboi civil, si chiar daca reusesc sa trec, portiunea de nord a Republicii Democrate Congo este instabila si nesigura. Catre sud este Sudanul de Sud unde este razboi civil. Eritreea are granitele inshise cu Djibouti si Etiopia.

img_1791Jeanette ma previne sa nu-mi incerc norocul in Sudanul de Sud. Un cetatean din Azerbaijan care a stat cu ei s-a gasit in aceasi situatie ca si mine. A pornit in jos, si pe la jumatatea Sudanului de Sud, intr-o padure a fost atacat de rebeli. I-au furat tot ce avea, i-au ars pasaportul si au incercat sa-l omoare. Poate numai norocul l-a salvat, s-a trezit dupa cateva ore si a reusit sa ceara ajutorul unor localnici. Cu mana si cateva coaste rupte a fost dus in Juba unde a stat pana s-a inzdravenit. Ulterior a trecut in Kenia, si-a cumparat alta bicicleta si a reusit in final sa ajunga in Cape Town. Povestea este chiar fascinanta, insa nu as vrea s-o repet.

Cineva se ofera sa incerce sa ma ajute la ambasada Etiopiei, insa din pacate aflu ca nu am nici un fel de varianta. Din Khartoum doar 37 de tari pot obtine viza, iar romanii nu sunt pe lista.img_1807

Noaptea este un sfetnic bun. Fara prea multe variante si fara prea mult entuziasm decid sa iau avionul peste Etiopia. Insa daca nu pot sa vad tara asta, macar sa fac schimb cu alta. Uganda nu era in planul initial insa pare o alternativa foarte interesanta.

Lori incearca in zadar sa faca o rezervare din scurt pentru un bilet de avion. Pentru mine nu e problema, insa nu sunt singur, il am pe Rih cu mine. Si problemele nu se termina aici, am nevoie sa impachetez bine bicicleta. In Romania am avut o cutie speciala de bicicleta, solida. Aici de unde ? Oamenii astia nu prea merg cu bicicletele.

img_1782Dar dragi cititori, dupa cum am zis si in postul anterior, drumul are grija de calator. Jeanette imi face rost de o cutie, mai primesc alta de la un domn si pe drum, intr-un morman de gunoi vad ditamai cutia si cu material bun la impachetat.

Cred ca a fost un deliciu pentru trecatorii de pe strada. Se uitau toti ca la cimpanzeu : omul mare si alb care scormoneste in gunoaie 🙂 Dupa ce leg cutia pe bicicleta ma retrag 20m mai incolo sa savurez un cico la un magazinas. Ma amuza foarte tare, doi oameni care au asistat la scormonirea mea in gunoi imi urmeaza exemplul. Poate cred ca am gasit aur acolo 🙂

De la un magazin de materiale de constructii gasesc o prelata imensa. Are cam 10 pe 10 metri, dar e tocmai buna. Am de gand sa decupez din ea si sa invelesc cutia de carton cu ea. Mai cumpar si soricei si o groaza de banda adeziva.img_1790

In drum admir si ambasada Romaniei, o cladire frumoasa inconjurata de un petic de verdeata, aproape de Nilul Albastru.

Dupa ce las toate achizitiile la Jeanette merg la aeroport, dupa ce ma sfatuiesc cu Lori. Trebuie musai sa rezolv azi cu biletul. Dupa ce ma invart si intreb pe toata lumea gasesc birourile Ethiopian Airlines. Domnul de acolo este extrem de amabil si contra sumei de 261 USD o sa zbor eu si cu tot calabalacul la Entebbe. Ca sa fiu sigur ca maine nu se razgandeste nimeni ii iau si cartea de vizita.

Am mers azi prin Khartoum cam 60-70 kilometri. Distantele in interiorul orasului sunt destul de mari, iar eu stau undeva in sud-est la periferie. Stau si ma uit pe drum. Cand am intrat prima oara in acest oras mi se parea murdar, poluat iar acum nu-i vad decat partile frumoase. Daca un calator ar veni aici cu avionul si ar sta doua zile probabil s-ar intoarce acasa cu o experienta neplacuta. Insa fiind in aceasta minunata tara de ceva timp nu pot zice decat ca m-a cucerit. Ce rau imi pare ca nu voi mai pedala restul de kilometri in Sudan …

img_1793Acasa la Basim ne punem la dezasamblat in sufragerie. Ne ajuta si Miguel, este din Columbia si lucreaza aici in agricultura.

Ma poticnesc din prima : pedala din dreapta nu iese. Degeaba tragem, nu reusesc decat sa stric imbusul. Asa ca scot tot pedalierul. Din cutiile pecare le am le lipesc si fac una mai mare, apoi aplic multa banda si leg totul cu o sfoara rezistenta.

Si totusi lucram relaxati, glumim, radem.Ma simt bine cu acesti oameni. Ce sansa a fost sa ne adunam un cetatean roman, cu un iraqian, o noua zeelandeza si un columbian, toti muncind sa impachetam o bicicleta ?

Tarziu, pe la 23 am totul pregatit. Dorm putin si ma trezeste moscheea de langa mine, cum de altfel o face in fiecare zi din ultimile patru pe la 5 dimineata. Duc bagajele jos si plec cu Basim sa cautam un pickup sa ma duca la aeroport.img_1796

Il gasim la un kilometru. Basim este din Iraq si are experienta in negociere. Reuseste sa-mi obtina un tarif de 160 SDG. La final ii ofer 200 SDG iar omul este foarte bucuros.

La aeroport ma ajuta doi cetateni sa car bagajul in aeroport. Le dau cativa SDG, oricum mi-au mai ramas o groaza.

La casa Ethiopian Airlines se uita cu groaza la bicicleta angajatii de acolo. Initial vor sa ma refuze sau sa o ia ca si cargo, insa bine ca am luat cartea de vizita a domnului care mi-a eliberat biletul. Vorbesc cu ei si voila : bicicleta pleaca catre avion si desi cealalta cutie cu bagajul meu depaseste cu 4kg limita de 23kg nimeni nu imi zice nimic.Le ofer 100 SDG oamenilor care o cara si purced catre poarta de imbarcare.

img_1809Incerc cu greu sa termin pounds-urile la magazinele din aeroport, insa sunt saracacioase si oricat m-am chinuit tot mai am ceva. Ei bine, poate mai revin sa le cheltui data viitoare.

Desi am fost refuzat sa intru in Etiopia, am escala pe aeroportul din Adis Abbaba. Cand ies din avion ma bucur sa vad cum ca si bicileta a ajuns. Nu pot zice acelas lucru despre lucratorii de pe aeroport, se lupta cu ea si unul se impiedica si cade pe jos 🙂

Pentru a ma imbarca pe al doilea zbor este un pic haotic. La poarta 8 unde este anuntat zborul nu este nimeni iar la megafoane tot zic sa ne prezentam la avion. Cu greu reusesc sa aflu ca trebuie sa intru pe la poarta 11, apoi ca de fapt trebuie sa cobor jos la poarta 3, dar in final sunt in avion. Ma bucur ca am trei scaune doar pentru mine, la fel ca si pe zborul anterior.img_1816

In jurul orei 5 ajung pe aeroportul din Entebbe, Uganda.  Pentru prima oara de cand il am imi este cerut carnetul de vaccinari internationale. Dupa ce platesc 50 usd mi se aplica si viza de trei luni in pasaport de o doamna care zambeste si imi ureaza bun venit in Uganda.

La banda de bagaje ma bucur enorm, si bicicleta si cutia cu lucruri au ajuns intacte. Langa gasesc imediat un magazin de unde cumpar o cartele SIM cu internet. Ma bucur dupa saptamanile petrecute in Sudan ca acum pot plati si cu cardul de credit.

img_1832img_1835

img_1840img_1841

 

Bucuria nu tine mult. Ma plimb in aeroport pe la toate ATM-urile ca sa pot scoate ceva cash. Reusesc in final doar cu unul dintre carduri sa extrag o oarecare suma.

Un baiat imi tot da tarcoale, e taximetrist. Negociez pretul cu el sa ma duca la hotelul unde am rezervare. Pretul cerut este piperat insa accept. Nu mai am chef de negocieri, sunt foarte obosit.img_1850

Aeroportul de aici este foarte micut, insa totul este verde, foarte verde, iar afara nu e cald, dar nici frig. Ce schimbare! Avionul nu mi-a lasat timp sa ma acomodez cu schimbarile de peisaj si de cultura.

Pe drum am impresia initiala ca soferul meu este kamikaze. Insa nu, aici conduc pe partea cealalta a drumului … O sa ma obisnuiesc greu.

Ajung repejor la Gorilla Guesthouse. Camera este draguta si decid ca voi sta aici doua-trei nopti. Au si o curtea interioara, tocmai buna ca sa-mi mesteresc la bicicleta.

Nici nu stiu cand am adormit. Vroiam sa aplic pentru viza de Kenia online insa ama dormit cu laptopul in brate …

img_1846Ma scol de dimineata mai odihnit. Prioritatea mea este viza. Ma chinui cu internetul, si abia dupa vreo doua ore reusesc sa rezolv problema. Spre uimirea mea dupa alte doua ore primesc si confirmarea vizei. Daca si la Etiopieni era asa, insa poate mai bine, altfel nu as fi ajuns in Uganda.

Spre surprinderea mea asamblez usor bicicleta. Aveam si o spita rupta, dar o schimb repede. Singura problema este ca-mi cedeaza cricul, insa daca gasesc un surub mai lung si o piulita il rezolv. Cat timp mesteresc la bicicleta imi tine companie Wilhem si colegul lui. Sunt amabil iar discutia este placuta. Toti aici vorbesc engleza, si au accept aparte dar frumos. De asemeni se pare ca toti se prezinta cu nume englezesti.

In camera am o supriza, nu-mi pot incarca nimic. Aici folosesc stechere pe model britanic. Cu greu desfac o priza si improvizez ceva.img_1847

Ma surprinde ca aici toata lumea este relaxata, chiar vesela. Soferul de ieri, Brian, canta in timp ce conducea. Doamna care face curatenie in camere canta iar pe strada aud oameni cum fredoneaza cate o melodie. Cativa copii striga dupa mine muzungu , muzungu. Jambo muzungu ! (Buna straine !)

La un magazin imi fac cumparaturile necesare si apoi ma reintorc la hotel sa-mi aranjez bagajul.

Din pacate azi nu am avut timp sa vizitez orasul , insa ma gandesc sa raman si maine aici, sa pot explora in pace zona.

img_1856In camera de langa mine sta un cuplu de origine germana cu o bicicleta tandem. Aventura lor se incheie aici insa ma asigura ca Uganda este o tara primitoare care merita vizitata. Le ofer cutia mea de carton cu care am ajuns aici, sper sa le fie utila la impachetat.

Imi place in Uganda. Atmosfera este relaxata, dar deja imi e dor de Sudan. M-a cucerit acea tara. Poate nu au cea mai mare diversitate a reliefului, poate nu au multe monumente sau palate, insa oamenii pe care-i are sunt o comoara rara.

 

Comments

comments

Most Popular

To Top