Un drum dificil pana in Sesriem

Cycling in Sersriem towards Deadvlei on C14 with a bicycle in Namibia on gravel road.

Ultima zi in Windhoek mi-o petrec la hostel, unde pe seara vine in vizita Haesoo, koreanul care merge pe bicicleta pana in Nairobi impreuna cu un german care face si el acealasi traseu in scop caritabil. Ni se alatura si Maxi la discutie, o germanca care urmeaza sa plece cu autostopul din Cape Town pana in Tanzania.

Curiosii pot urmari aventura germanului pe bicicleta la :

https://cycleforsafishaafrica.wordpress.com/

A doua zi pornesc catre Rehoboth. Soseaua urca la deal si pe alocuri este ingusta . Cateodata unele camioane trec parca prea aproape. Sunt doar 90 km de pedalat si ajung dupa amiaza in oras. Ma opresc intai la supermarketul Shoprite, unde-l las pe Rih in paza unui paznic si imi fac cumparaturile.

La indrumarea acestuia mai merg cam 2 km pana gasesc un hotel. Pretul cerut initial mi se pare mare, insa doamna de la receptie imi zambeste si imi spune ca este negociabil. Si astfel primesc la un pret decent o camera curata si frumoasa, numai pentru mine 🙂

A doua zi ma aprovizionez bine, doar urmeaza un drum lung pe drumuri si mai pustii. La iesirea din Rehoboth fac la dreapta pe drumul C24. Aici asfaltul se termina si incepe macadamul, urcand usor la deal.

Un domn cu un microbuz se opreste si ma intreaba daca vreau sa ma duca o portiune de drum cu masina, insa il refuz. O alta masina plina cu muzungu se opreste si soferul imi ofera o sticla cu apa rece. Dupa inca 30 kilometri se opreste si Franklin, sofer pe ambulanta care se ofera si el sa ma ia in masina, insa pana la urma imi spune sa-l sun cand ajung in Klein Aub caci imi poate oferi cazare acolo.

Macadamul devine din ce in ce mai prost si inaintez incet. Fara bagaje ar fi fost placut, insa asa la fiecare groapa simt cum parca portbagajul se rupe iar, roata se crapa si cadrul se fisureaza. De multe ori ma dau jos sau merg foarte incet mai ales acolo unde s-au format denivelari dese.

Nu m-as fi asteptat ca aici in Namibia, atat de aproape de desert sa mai am nevoie de pelerina de ploaie. Si uite ca totusi ploua, chiar torential. De cateva ori sunt nevoit sa trec prin rauri formate pe drum.

 

 

Tarziu ajung in Klein Aub, unde Franklin ma indruma catre casa lui parinteasca. El nu este aici, insa ii cunosc fratele, mama si tatal. Fratele lui are si el piciorul stang rupt si tocmai a suferit o operatie. Vorbim pana seara tarziu, insa din pacate parintii lui vorbesc doar afrikaans si nu ma pot intelege cu ei.

Imi ofera o camaruta modesta dar curata unde dorm foarte bine.

A doua zi inainte de a pleca la drum imi schimb cauciucul pe fata cu unul mai cramponat. Pe pietrisul cu nisip am probleme cateodata cu aderenta. Cand dau camera jos observ ca are si doua gauri si le peticesc repede. Nu s-a desumflat pana acum din cauza solutiei antipana din interiorul ei.

Primul oras este la nici 30 kilometri. Aici ma opresc la un magazin de unde cumpar ceva rece de baut. Patronul, Ozcan este din Turcia, si a facut si el Africa cu masina din Namibia pana in Istanbul. Vorbim pret de o ora si apoi cu parere de rau imi iau la revedere de la el si pornesc mai departe la drum, asta nu inainte de a-mi oferi cateva informatii destre traseul meu.

Soseaua devine din ce in ce mai proasta si inaintez foarte incet. Fac la dreapta pe D1206 si apoi pe C14. Ma uit cum incepe sa se intunece si mai am destul de mers pana in Solitaire. Mi-as pune cortul pe langa drum dar peste tot sunt garduri. Continui sa merg chiar si dupa ce apune soarele si ajung foarte tarziu in orasul cu nume familiar 🙂

Intrarea in micul orasel este strajuita de cateva masini de epoca, unele partial dezmembrate si niciuna aparent functionala.

Aici mi se cere un pret aberant pentru o camera asa ca platesc doar pentru un loc de campat. Au o cladire in constructie si il intreb pe receptionist daca imi pot pune cortul aici, nu de alta, insa pe cer sunt cativa nori fiorosi. Nu are nimic impotriva, insa nici nu-mi mai desfac casuta mobila : am o banca mare care este confortabila chiar si numai cu sacul de dormit.

Au si un restaurant, insa pentru a participa la bufetul lor mi se cere un pret de aproximativ 25 USD. Prefer sa-mi cumpar ceva de ale guri de la micul magazin de langa benzinarie.

De dimineata ma trezesc muncitorii care lucreaza la constructia in care dorm. Imi strang rapid sacul e dormit si pornesc mai departe la drum.

Devine din ce in ce mai greu sa pedalez. Pe unele portiuni sunt nevoit sa imping bicicleta prin nisip. Dupa nici 20 km fac pana pe spate si cu ocazia schimb si cauciucul cu unul cramponat. Acum am ambele roti echipate mai adecvat pentru terenul pe care rulez, insa tot este foarte dificil. Mai ales ultimii 12 km pe D826 sunt extrem de greu de parcurs si ii fac in peste doua ore.

Ma intalnesc iar cu masina cu muzungu care mi-au oferit apa cu o zi inainte. De data aceasta sorb cu nesat fiecare picatura de lichid rece si le multumesc din suflet.

Ajung chiar la apus in Sesriem unde este plin ochi cu turisti. La primul camping sunt refuzat din lipsa de locuri, la al doilea mi se da un spatiu in fundul curtii, la 500 metri de toalete. Desi conditiile nu sunt reusite, platesc peste 20 USD pentru a sta aici. Este de departe cel mai scump camping din toata calatoria, iar conditiile nu suntpe masura.

Imi instalez cortul si ma culc devreme. Maine am de pedalat 122 kilometri pana in Sossusvlei si inapoi , plus cat ma voi mai plimba pe acolo.

 

Comments

comments

Most Popular

To Top