Iraqi Kurdistan & Turkey

Mevlana ,Gallipoli si inapoi acasa

Peste noapte vantul incepe sa sufle cu putere. Suntem in varful muntelui, chiar la marginea unei prapastii si nu sunt copaci sau alte obstacole care sa ne protejeze. Cortul se indoaie, geme si mai ca-l simt ca vrea sa zboare cu tot cu noi in el.

Cum se crapa de zi ne vedem nevoiti sa strangem tabara in graba. Insa din cauza vantului nu ne putem strange nici sacii si nici cortul aici. Mergem cu ele la cabanuta de langa noi si in holul de la intrare le impachetam.

Coboram pe acelas drum pe care am urcat si ne bucuram din nou de un peisaj de basm. Ajunsi la sosea pornim mai departe catre Mersin. Ne oprim doar in Golbasi la masa, unde avem surpriza ca nu ne este necesara engleza, patronul vorbeste chiar romaneste. Ne face placere sa schimbam cateva idei cu el si savuram un gustos kebap.

Autostrada lata, cu trei benzi pe sens, ne duce rapid in Mersin. Am mai fost de cateva ori si cu motocicleta, cat si cu bicicleta in acest oras, insa din cauza lucrarilor la infrastructura reusesc sa ma ratacesc, si doar cu ajutorul GPS-ului ajungem la hotelul unde am stat de fiecare data aici : Yashar Otel .

Pe seara iesim la plimbare. Orasul nu pare foarte schimbat cu exceptia zonei de promenada de la malul marii, care a fost recent modernizata.

A doua zi parasim Mersinul cu intentia sa ajungem in Konya. Pornim pe langa mare, pana la Silifke, unde cotim la dreapta pe un drum pitoresc de munte pana la Karaman si apoi ajungem in Konya.

Gasim un hotel central si nu foarte scump si iesim sa vizitam obiectivele turistice ale orasului. Acest oras este renumit pentru ca aici a fost intemeiat ordinul Mevlevi cu ai sai dervisi rotitori. Din pacate spectacolul cu ei este abia sambata si nu putem zabovi atat, insa macar putem vizita muzeul Mevlana. Este al doilea muzeu ca numar de vizite din Turcia, dupa cel de la Topkapi, si are un aer mistic, dar si in acelas timp pasnic si visator. De altfel invataturile lui Rumi erau catre buna intelegere si pace.

Nu stam decat o noapte aici, asa ca plecam mai departe catre Bursa. In apropierea acestei metropole, traficul devine din ce in ce mai greu de suportat si suntem nevoiti sa apelam la banda de urgenta pentru a putea inainta.

 

Nu as vrea sa ma aventurez in oras  in cautarea unui hotel in conditiile astea si asa ca mergem mai departe pana in Karacabey. Ajungem seara tarziu, insa avem noroc sa gasim usor un loc de cazare covenabil cat si o pizzerie draguta unde sa mancam.

Astazi trecem inapoi in Europa. Drumul ne poarta pe langa mare si este placut. In Cannakale ne strecuram cu greu printre masini si pe strazi inguste pana la feribot. Avem noroc si nu asteptam mult, si in scurt timp ajungem pe celalalt mal in Kilitbahir.

Pentru ca nu stam bine cu benzina, decidem sa mergem pana in Eceabat, unde facem plinul si apoi continuam sa exploram peninsula Gallipoli.

Suntem vrajiti de frumusetea ce ne inconjoara si cu greu ne putem imagina cat sange s-a varsat aici in primul razboi mondial, cand fortele aliate au deschis un nou front de lupta aici. Aici Mustafa Kemal Ataturc si-a faurit un nume cu care va reusi sa intemeieze apoi republica Turca.

Ajungem la monumentul eroilor turci, care este impresionant. Se pare ca am ajuns intr-o zi de sarbatoare, caci dam peste multi oameni, fanfara militara cat si soldati imbracati in uniforme vechi care ne ofera o reprezentatie.

La numai 2-3 kilometri de aici se afla si monumentul soldatilor aliati cazuti in lupta. Nu este nici un steag turcesc arborat aici si nici prea multi vizitatori, insa este curat, iar monumetul pare ingrijit.

Nu ne despart decat 150 km de granita turco-greaca si plecam catre ea. Ne oprim doar in Kesan sa facem cumparaturi cu ultimile lire turcesti.

La granita este coada, insa avantajul celor doua roti este ca ne putem strecura si reusim sa tracem ceva mai repede.

Ajungem in Grecia deja pe noapte. Mai mergem cam 15 km pana la un loc de campare unde am mai oprit si alte dati. Il gasesc cu ajutorul GPS-ului si ne instalam cortul.

Ultima zi a calatoriei noastre ne poarta catre Bulgaria, unde ajungem repede, am avutde parcurs doar 100 km.

Dupa o Turcie inforitoare, cu autostrazi si drumuri bune, orase mari si impunatoare, avem un mic soc. Nu este ca si cum am fi fost prima oara aici, insa ne dezobisnuisem. Vedem orase semi parasite, casa abandonate, drumuri proaste si intortocheate. Insa poate si asta este farmecul Bulgariei – linistea .

Cunosc drumul si parca intru pe pilot automat pana in Romania. Ultimii kilometri pana in Bucuresti sunt cei mai grei , si prefer traficul din Bulgaria, Turcia sau Iraq fata de cel de la noi.

Spre dupa-amiaza ajungem acasa cu bine. A fost o aventura interesanta si am cunoscut si o noua tara : Kurdistanul Irakian. In ciuda ideii generale cum ca este un loc primejdios am decoperit ospitalitate si oameni frumosi.

Si iar stau si ma gandesc cum drumul are grija de calator. Cate carti citisem despre tari si popoare straine si cate prejudecati adunasem in mine !
Gasisem fiecare tara, fiecare popor, fiecare neam, cu totul altfel decat imi inchipuisem – mult mai bine ! Bunatatea salasluieste in fiecare om, si nici chiar cel mai salbatic dintre salbatici nu-l nesocoteste pe strain daca si acesta il invredniceste cu respectul lui.

Pana la urmatoare aveantura … La revedere !

Comments

comments

Most Popular

To Top
Read previous post:
Cycle Cairo to Cape Town Ep. 4 – Loving Tanzania – Bicycle Touring Africa HD

Close