Prologue : Turkey 2016

Turkey 2016 – Istanbul [Part7]

 IMG_5978  Dimineata la ora 9 suntem in Bayrampasa . Ne incarcam bicicletel si traversam Istanbulul pana Hotel Ottoman 2 Class, localizat aproape de Eminonu, la malul Cornului de Aur.

Hotelul este putin icognito, nu are nici un fel de reclama si il gasim abia dupa ce intrebam localnicii. Camera noastra este foarte mica, fara geam, insa curata si modern mobilata. Bicicletele stau pe hol, chiar in fata usii de la camera, de veghe, tragandu-si sufletul dupa atata goana.

Nu este foarte tarziu, asa ca traversam un pod pietonal si de metrou peste Cornul de Aur si urcam pe stradute intortocheate pana sus la turnul Galata. Aici coada de turisti ne descurajeaza si ne multumim sa facem doar cateva poze.

Cina o luam la un mic restaurant langa hotel. Mancarea este foarte buna si ne bucuram sa vorbim cu Mohamed care vorbeste o engleza destul de cursiva.

Suntem cazati pe partea cealalta a Bosforului fata de turnul Galata asa ca privim apusul de soare de pe pod pe muzica moscheelor si leganatul vapoarelor pe oglinda apei.

A doua zi in Istanbul ne propunem sa vizitam cateva puncte turistice interesante.

IMG_5814La Moscheea Albastra nu putem intra, este ramadanul si doar credinciosii au voie inauntru. Noi pe langa ca nu suntem musulmani, nici nu suntem imbracati adecvat : eu la pantaloni scurti si Lori fara batic. Poate am fi putut insista insa imi este mila de multimea care intra inauntru, ar trebui sa ma descalt, iar asta dragi cititori ar echivala cel putin ca un atac cu gaz sarin.

Asadar incepem cu palatul Topkapi. Securitatea este sporita la intrare si intram prin detectoare de metale. Piuie la mine, nu am chef sa ma caut prea mult de metal asa ca arat catre cicatricea de la piciorul stang. Ei nu stiu ca am scos tija. E ok.IMG_5798

Automatele de unde se pot lua Museum Pass-uri sunt defecte. Unele afiseaza un frumos ecran albastru, altele nimic. Alternativa este sa stam la o coada imensa. Avem incotro ?

Cu 85 de lire turcesti mai saraci intram pe a doua poarta a palatului. Nu e voie sa pozam sau sa filmam in multe dintre incaperi, insa cand nu se uita nimeni mai tragem un cadru. Nu ratam sabia lui Stefan cel Mare si nici haremul.

Nu pot spune ca am fost impresionant. Intotdeauna am gasit fascinanta istoria imperiului Bizantin, decaderea acestuia si apoi impunerea imperiului Otoman. Fata de maretia constructiilor bizantine, si fata de cum ar fi aratat palatul imperial pe locul caruia a fost construit Topkapi, acesta mi se pare abia ca un conac boieresc. Se spune ca Mehmet al doilea sau Cuceritorul, a gasit palatul intr-o stare de degradare avansata, dar poate ar fi fost o idee mai buna sa-l readuca la maretia initiala.

In aceasi curte mai vizitam un muzeu arheologic, dar si o fosta biserica bizantina, Hagia Irene.  A fost prima biserica construita IMG_5849in Constantinopol in secolul 4, pierduta si refacuta de cateva ori de-a lungul vietii ei, devenita apoi arsenal si actual muzeu si sala de concerte.

Insa ce este cu adevarat maret in Istanbul este Hagia Sofia.  A fost  construita de catre Justinian intre anii 532-537 si a fost o cladire cu adevarat revolutionara la vremea ei. A fost prima cladire din lume cu un dom rotund pe un stativ patrat, multumita inovarii unor sectiuni triunghiulare, fiecare impodobite cu un serafim, care transmit greutatea catre patru coloane imense. De asemeni constructorul a luat in calcul si impactul unui cutremur asupra cladirii, folosind materiale mai usoare si mai flexibile in partea superioara, contrar ideilor vremii.

A fost biserica ortodoxa, apoi in timpul Imperiului Latin a fost convertita la catedrala catolica,  restaurata la ortodoxie de catre Michael VIII Palaeologus, numai ca in 1453 Constantine XI sa o piarda definitiv crestinatatii si Mehmed II Cuceritorul sa o transforme intr-o moschee.

IMG_5774In exterior i s-au adaugat patru minarete. Inauntru se observa picturi crestine sub caligrafie islamica, un mihrab si un minbar care nu se potrivesc cu nimic din ce e imprejur. Otomanii nu au reusit sa stearga toate urmele bizantine si se mai pot observa inca blazone si cruci sapate in marmura.

Aceasta cladire a fost urmata ca exemplu de aproape toate bisericile ortodoxe si moscheile care s-au construit ulterior.

Astazi multumita lui Ataturk nu mai este nici biserica si nici moschee, ci doar un muzeu. Totusi de la megafoanele instalate pe minarete inca se mai aude cantecul  muezinului, care impreuna cu cel de la Moscheea Albastra cheama credinciosii la rugaciune.

Urmatoarea zi, inainte sa plecam , mai trecem o data cu bicicletele sa ne luam ramas bun de la Aya Sofia. Doi studenti se opresc langa noi si vor sa stie opinia noastra despre atentatele de la aeroport. Daca vor turisti speriati si-au gresit musterii, ne simtim foarte bine aici si in maxima siguranta. Da, mai venim si alta data.

Traversam iar orasul catre autogara Bayrampasa, cea cu care am devenit deja familiari.

Din pacate nici un autobuz nu efectueaza in aceasta perioada curse Istanbul-Bucuresti, asa ca ne incercam norocul la Metro Turism, cei cu care am calatorit prin Turcia,  si obtinem doua bilete pana la Ruse, in Bulgaria. Bicicletele au loc in cala si le asiguram bine.

IMG_6060Autobuzul pleaca pe jumatate gol, insa face un ocol prin cateva localitati asa ca in curand e plin pana la refuz.

In vama, pe la Hamzabeyli, ne gandim ca macar de data asta vom scapa sa fim contrabandisti. Metro  e mare, e tare si noi suntem straini, nu le vorbim limba.

Ne oprim si toata lumea coboara si se indreapta apoi catre duty free. O trag pe Loredana de o parte si ne asezam langa magazin. Doar noi am putut crede ca vom scapa, dar nu.  Soferul de autobuz ne face semn, iese si ne ia de brat.

Hai incoace, da-mi putin pasaportul, asa, bunuri de 59,9 euro, multumesc !

Ma simt folosit, insa pentru ca ne-au luat si bicicletele inchidem ochii si de aceasta data. Asta e, fara a fi contrabandist nu intri sau iesi din Turcia cu autocarul …IMG_6065

Soferul de autocar si-a gresit meseria. Poate i-ar fi stat mai bine pe la Formula 1, la Paris-Dakar sau la Baja 1000. Chiar cred ca ar fi avut sanse reale sa castige un premiu ! Pe serpentine zburam cu viteze pe care eu nici macar cu motocicleta nu le-as fi abordat. Trebuia sa ajungem la 9 in Ruse, insa este ora 4 si noi suntem deja jos si cu bagajele pe biciclete.

Am facut de atatea ori drumul de la Ruse pana la Giurgiu pe bicicleta, insa parca nici macar o data nu am vazuit orasul atat de pustiu si de linistit.

In Giurgiu ne asteapta tatal meu cu masina. Odata urcate bicicletele pe suporti, excursia noastra a luat sfarsit. A fost frumos, multumim Turciei pentru ospitalitate si tuturor oamenilor care au fost amabili si primitori. O sa mai revenim, dar pana data viitoare, va invit incepand cu 20 octombrie sa-mi urmariti aventurile cu bicicleta in Africa, de la Cairo la Cape Town.

Comments

comments

Click to comment

You must be logged in to post a comment Login

Leave a Reply

Most Popular

To Top
Read previous post:
Turkey 2016 – Mersin [Part6]

     De la Tarsus la Mersin sunt 25 de kilometri, drepti si plati. Termometrul indica temperaturi de 38-40 grade. Singura patanie...

Close