Tanzania

Mikumi si o noua bicicleta

Safari in Mikumi national park in tanzania with a lion ready to attack.

Pornim de dimineata in cautarea unei biciclete pentru Loredana. Foxy, bicicleta ei, a ramas acasa, fiind prea costisitor sa vina cu ea pentru 12 zile aici. O apucam catre Jangwani, un cartier in Dar Es Salaam, mai precis catre intersectia strazilor Nyamwezi si Muhoro. Citisem pe internet ca aici poti gasi multe magazine de biciclete second hand.

Pe drum vad o frizerie, si am nevoie sa ma tund. Insa este putina coada asa ca decid sa revin aici la intoarcere.

In Naukmatt vazusem o bicicleta chinezeasca noua, cu aripi si portbagaj la 230.000 TZS, dar speram sa gasim ceva mai ieftin. Dupa ce ne invartim prin zona vedem ceva ce pare ok la magazinul lui Yona. Are cadru de aluminiu, furca fara filet pe 1 1/8 si desi rotile sunt descentrate si angrenajele ruginite pare sa mai aiba ceva viata in ea. Negociem la 170.000 TZS cu tot cu un portbagaj la mana a doua suplimentar si Yona se apuca sa o pregateasca.

Bicicleta este unsa si portbagajul curatat. Cat timp asteptam sa se termine operatiunile ne imprietenim cu toata lumea si facem cateva poze cu ei. Multumiti de achizitie pornim cu ea pe jos catre hotel. Lasam prada jos la receptie langa Rih si mergem inapoi la frizerie.

In cartierul Kisutu in care stam sunt foarte multi indieni. Si frizerul meu este tot un indian si dupa ce termina de tuns o alta persoana ma invita pe scaun. Ii arat cateva poze cam cum as vrea sa ma tunda si se apuca. La sfarsit ma intreaba daca e ok, insa cand ii spun ca as vrea putin si mai scurt imi spune ca ar iesi un “baby cut” si in final ramanem pe varianta lui.  Multumit de baby cut ne retragem la hotel unde servim masa compusa pentru mine din frigarui de vita cu cartofi si pentru Lori pui cu cartofi.

De acasa Lori tot vorbise cu Mwajabu de la hellotanzania.com referitor la un safari in Mikumi. Dupa multe negocieri ne-a oferit un pret mai mult decat atractiv si astfel batem palma cu ea. Ne vedem pe seara cu ea si ii platim integral. O sa avem o masina cu sofer doar pentru noi plus bauturi si ceva de rontait. Soferul va fi chiar Abdulah, care este fratele ei.

Ramane stabilit sa ne ia de la hotel la ora 3:30 noaptea. Nu ne suna ceasul si ma trezesc ca ma suna la 3:40 Abdulah sa ne intrebe daca coboram. Ne imbracam in graba si coboram jos.

Abdulah este un sofer bun si nu ne da nici un fel de emotii. Singurul lucru care nu-mi place, drumul catre Morogoro este ingust, des frecventat de tiruri si autobuze care circula cu viteza exagerata si pe alocuri lipseste banda de urgenta. Nu ma incanta sa stiu ca voi avea de biciclit pe aici … Experienta cu TIR-ul in Sudan a fost suficienta pentru mine, nu vreau sa o repet.

Aproape de Morogoro ne opreste politia. Stam cam jumatate de ora acolo, timp in care ne imprietenim cu cativa masai din zona. Se pare ca masina cu care mergem are rupt unul din cele noua prezoane de la roata si politistul a observat lucrul acesta. Totusi Abdulah reuseste sa-l induplece cumva si ne pornim din nou.

Soseaua A7 traverseaza parcul national Mikumi si poti vedea animalele chiar si fara sa platesti taxa. Insa sunt semne peste tot ca fotografiatul este interzis fara bilet si daca esti prins poti plati amenda. Vedem zebre, girafe si elefanti.

Parcul a fost fondat in 1964 si se intinde pe o suprafata de 3.245 km2. Este al patrulea parc national ca marime in Tanzania, dupa Ruaha, Serengeti si Mkomazi. Numele de Mikumi vine de la denumirea in swahili a palmierului de borassus, indigen in aceste locuri.

Ne optim la poarta de acces in parc, unde ne sunt eliberate biletele si primim un ghid. Tavanul masinii este ridicat si pornim in safari.

Dupa 2-3 kilometri ne oprim langa alte doua masini cu muzungi. In tufis sunt doi lei si toata lumea asteapta sa se miste. Ghidul ne spune ca sunt destul de rari si exista posibilitatea sa-ti petreci si cateva zile in parc fara sa-i vezi. Dupa un sfert de ora asteptarile nu ne sunt inselate si vedem cum regele animalelor se ridica si isi schimba tufa tacticos. Toate masinilie cu muzungu ii urmeaza indeaproape , insa pari obisnuiti cu treaba asta. Ghidul nostru se amuza foarte tare cand vorbesc de muzungu si de acum orice animal pe care il vede mi-l prezinta ca muzungu in gluma .

Mergem apoi la un grup de girafe care s-au grupat toate la umbra unui copac. Reusim sa le prindem in cateva poze pana cand deranjate de prezenta noastra fug intr-o alta directie.

Urmeaza vizita la elefanti, unde observam cum fac baie intr-o balta si au grija de puii lor.

Fiind deja ora pranzului mergem la un loc de camping. Au si un restaurant, insa noi am venit cu mancarea noastra. Stam pe niste bancute si incercem sa mancam. Doua pasari ciudate ne dau tarcoale. Ne gandim ca sunt domesticite si le dam si lor o bucata de carnat pe care il mananca cu pofta. Nu am mai vazut in viata mea pasare care sa saliveze de pofta si astfel induiosat imi mai dau cate putin din masa mea. Pentru ca deja ne-am imprietenit pasarile o urmaresc pe Lori si ne dau tarcoale.

Dupa ce terminam masa mai mergem sa vedem hipopotamii, care insa stau pititi in apa. Doar un crocodil ne face un spectacol prinzand un peste.

Mai vedem impale, zebre, boi de apa, maimute si la final ne odihnim la umbra unui baobab. La iesirea din parc ne luam la revedere de la ghidul nostru si pornim inapoi catre Dar Es Salaam.

Ma simt extrem de obosit si pe drum adorm cu intermitente. Ma gandesc doar ca si Abdulah este cel putin la fel de obosit ca si mine. Din fericire conduce precaut si ajungem cu bine inapoi seara tarziu. Pe drum mi-a povestit ca autocarele din Tanzania sunt un adevarat pericol, conduc cu mult peste limita de viteza, se baga in depasiri aiurea si de obicei sunt supraincarcate si intr-o stare tehnica precara. Ne convingem de acest lucru pe drum, fiind martorii a numeroase astfel depasiri si suntem martori chiar si la un accident care este posibil sa se fi lasat si cu morti.

Dormim profund ca sa recuperam orele nedormite. A doua zi observ ca bicicleta Loredanei are pana. Nu e bai, mi-a adus camere noi si mai am o groaza peticiete. Il iau si pe Rih ca sa-i pun si lui cauciuc nou si mansoane si ma apuc de treaba.

Dupa ce termin mancam la restaurantul hotelului cate o supa cu chips mayay si ii fac si lui Lori cunostinta cu ceaiul cu lapte traditional.

Spre seara decidem sa mergem la un film. De trei luni n-am mai fost la cinema si pare o idee buna. Luam unul dintre noile autobuze in sistem BRT, pe linia 003 pana la Morocco Terminal. In autobuz este ingheusiala, insa circula repede multumita benzilor dedicate. De la terminal mai avem doi kilometri de mers pe jos pana la Mall.

Dupa ce luam biletele la film mai avem ceva timp de pierdut si decidem sa mergem sa ne plimbam pe afara pana la ocean si inapoi. Intr-o benzinarie o motocicleta vine catre mine insa nu ma dau in laturi. Ma gandesc ca o fac doar asa sa rada de noi cum ne ferim. Dupa alte doua minute vin iarasi din spate si claxoneaza. Se strecoara intre mine si Lori si incearca sa-i fure geanta, insa fara succes. Lori o tine bine si cei trei hotomani motorizati se dezechilibreaza si dau drumul gentii. La douazeci de metri de noi se afla un echipaj de pompieri, care alearga toti la noi sa vada daca avem nevoie de ajutor. Insa in afara de faptul ca geanta a vazut si zile mai bune suntem in regula si le multumim.

Intorsi la Mall intram la film. Nu ma asteptam sa fie sali ultra-moderne, insa ma suprinde ca este mic, foarte mic. Sunt doar 31 locuri, iar in sala ne aflam doar 9 persoane, din care doua se plcitisesc repede si ramanem 7.

Filmul se termina tarziu si pentru ca hotelul este departe luam un tuk-tuk inapoi.

A doua zi luam bicicletele sa vedem oceanul si apoi mergem inapoi la Yona. Vreau sa imi schimb pinioanele, lantul si sa-mi centreze roata pe spate, care saraca a suferit mult pe drum.

Toata lumea pare incantata de Rih care primeste tratament special. La final fiecare vrea sa dea o tura cu el. Yona imi spune ca nu ma costa nimic, insa insist sa ii dau ceva mecanicului, Msuba. Roata lui Lori pe spate este si ea foarte stramba si ne-o repara si pe a ei. Daca cineva ajunge prin Dar si are nevoie de o bicicleta sau o reparatie ii recomand cu cea mai mare caldura atelierul lui Yona 🙂

Cu bicicletele astfel pregatite mergem sa ne interesam si de feribotul catre Zanzibar. La docuri este harmalaia si toata lumea trage de noi. Mergem cu oamenii sa vedem ce ne ofera. Trecem la langa ghiseele oficiale unde nici nu vor sa ne lase sa intram si ne duc mai incolo la un birou. Mi se ofera aici un pret de 25 USD/persoana + 10 USD de bicicleta cu feribotul incet. Stiam ca pretul cu acel feribot ar fi de 20 USD si nu ofera conditii prea bune, asa ca nu bat inca palma cu omul.

Decidem sa mergem pe varianta oficiala, si dupa ce lasam bicicletele la hotel, in ciuda oamenilor care trageau de noi intram la birourile Azam Marine. Biletul este 35 USD pentru muzungu, iar cat ne costa de bicicleta doar domnul Mack stie. Mergem jos la docuri sa vorbim cu domnul Mack, unde ajungem cu greu dupa ce suntem scanati si deranjam o groaza de muncitori. Dar nici domnul Mack nu stie cat ne costa si suntem indrumati catre domnul Dada. In final aflam de la loctiitorul lui Dada ca ne costa 10.000 TZS . Multumiti de informatie ne cumparam biletele si ne retragem la hotel.

Pe seara ne revedem cu Mwajabu care a venit sa se intalneasca cu un alt grup de turisti. Ii multumim frumos pentru un safari reusit si dupa ce facem o poza impreuna ne ratragem sa ne odihnim.

 

 

Comments

comments

Most Popular

To Top