Sudan

Intalnire neprevazuta in Wadi Halfa

Sudanesepeople are very frienly and open minded towards foreigners.

Hotel Cleopatra in Wadi Halfa.Cand inca eram acasa si imi planificam traseul, am dat din intamplare peste un site unde fiecare calator putea sa-si expuna planul de calatorie. Asa am intrat in vorba cu Jonas, el si inca un canadian dorind sa faca in acelasi timp o calatorie similara cu a mea.

In Aswan primesc mesaj de la el ca sunt in urma dar ca am putea sa ne vedem in Sudan. Nu ma asteptam sa ajunga prea repede din cauza vizei de care ei aveau nevoie.

Dimineata primesc un mesaj de la el, sunt in acelas hotel ca si mine. Pai hai sa ne vedem la receptie atunci. In cinci minute sunt afara si ma vad cu el.

Ei nu s-au inregistrat inca la politie, dar o vor face astazi. Vor de asemeni si ei un permis de fotografiere in Sudan.

Vorbim putin si ma intreaba daca nu am cumva o cheie pentru caseta. Are cateva spite rupte si vrea sa le schimbe. Nici nu ma gandesc sa-l refuz, desi as fi vrut sa plec mai de dimineata. Ii dau cheia si astept.

Pe la ora 10 imi da mesaj ca sunt aproape gata si ies la receptie sa-mi recuperez cheia. Doar ca in timp ce vorbeam cu receptionistul, vine Jonas si imi cere din nou cheia cu promisiunea ca vine imediat cu ea.
img_9579Decid sa nu mai pierd nici eu timpul si ma echipez. Sa tot fi stat doua ore in fata hotelului si nimic … Ii dau mesaj dar nu primesc nimic inapoi. Intreb la receptie dar nu sunt inteles. Ma indrept catre sectia de politie, poate ii gasesc cand isi inregistreaza viza. Stupoare insa, aici au fost acum trei ore si au plecat deja din oras.

Nu as fi vrut sa plec fara permisul de fotografiere despre care citisem atata pe internet. Din pacate la sectia asta de politie nu stie nimeni nimic.  Ma mai opresc la alta la iesire din oras dar si aici sunt asigurat ca pot face fotografii cat doresc. No bine, atunci hai inainte.

Dupa aproximativ 20 km de pedalat primesc mesaj de la Jonas. Imi spune ca m-au asteptat la biroul de unde se obtine permisul de fotografiere mult timp si ca misiunea lui acuma este sa-mi restituie cheia.img_9595

Nu vreau sa judec omul prea aspru, insa eu cheia i-am dat-o la hotel pentru ca asa am considerat corect: calatorii trebuie sa se ajute unul pe altul.  Insa sa pleci fara a face nici cel mai mic efort sa mi-o dai inapoi,  sa ma mai tii si peste patru ore in loc degeaba, pai apoi draga domnule, asta nu mai e tamam.

Traseul ma poarta printr-o zona arida si muntoasa, insa temperatura este suportabila. Pe marginea drumului nu sunt semne incurajatoare totusi. Observ o gramada de lesuri de animale. Oare sa fi murit de sete ?

Din ce intreb oamenii pe drum, cei doi au trecut cu 3 ore inaintea mea pe aici. Pe masura ce merg recuperez o ora nefacand pauze. Stau si ma intreb, daca m-au asteptat atata, de unde 3 ore avans daca ei nu merg mai repede ca mine ?

img_1573Ii mai dau un mesaj si ii spun ca am mare nevoie de cheie.  O dau oricui cu mare drag sa-si rezolve problemele, dar nu accept sa-mi fie sustrasa.

Imi spune ca se afla in Akasha si daca e imi lasa cheia in Khartoum si imi da ceva bani. Ma simt jignit. Oare am inteles bine ? Eu cheia mi-am luat-o pentru ca am nevoie de ea, nu am venit sa fac negot,nu ca sa obtin bani de la el. Nu mersi. Indoielnica bunavointa lui de a-mi returna cheia. Si in plus daca patesc ceva la bicicleta tura va fi terminata pentru mine… Cel putin in Sudan. Il rog daca nu poate altfel sa o lase la o sectie de politie sau macar unor oameni.

Mai am 40 km pana in Akasha asa ca decid sa merg cat pot de repede. Sa tot mai fi avut 25 km cand Nabil se opreste langa mine. Conduce un autocar si imi propune sa ma duca pana unde am nevoie. Nu mai stau pe ganduri si il rog sa ma duca pana in Akasha. Bicicleta nu intra usor la hala, insa ii scot repede cobii si roata pe fata.img_1576

Nabil este nubian si este mandru de originea lui.Pe drum vorbim si ma invata cateva cuvine in limba lor. La apa ii spun amam, este bine de retinut. Conduce cu viteza, 130-140 kmh. Imi spune ca in Sudan nu exista radare. Soseaua pe care rulam a fost construita de catre chinezi si este foarte buna. In zece minute sunt in Akasha. Nabil refuza orice ban din partea mea, insa facem o poza impreuna.

Aici un prieten de-al lui ma invita la un ceai. Exact asa ii spun si ei : ceai. Ii dau mesaj lui Jonas si ma suna. E inca aici si ies in mijlocul strazii.

Il vad si ii fac semn. Vine fuguta la mine, ma ia in brate si ma roaga sa-l iert. Mi-am recuperat cheia asa ca suntem ok.

Cu ocazia aceasta il cunosc si pe Eric, canadianul. Ma intreaba ce am de gand, si se pare ca avem un plan comun : inca 10 kilometri si apoi cort. Imi propun sa petrecem noaptea impreuna . Pentru ca sunt curios sa aflu exact ce s-a intamplat si de ce au plecat asa din Wadi Halfa accept.

img_9598Campam la 100 de metri de drum. Jonas se retrage mai devreme la culcare, insa stau cu canadianul mai mult de vorba. Pare un om ok, care nu este la prima calatorie lunga pe bicicleta. Spre suprinderea mea aflu de la el ca nu au nici ei permis de fotografiere pentru ca nu au gasit biroul.

Si acum stau si ma intreb, cum de m-au asteptat ei mult timp la un birou pe care ei nu l-au gasit ? De ce m-au lasat sa astept la hotel aiurea? De ce nu mi-au dat un mesaj pe internet sau un telefon ? Nu m-as fi asteptat la asa ceva si adoua zi de dimineata plecam pe cai separate.

 

img_1579

Incep pedalarea si ma bucur de o temperatura buna. In Sudan din loc in loc sunt amenajate statii de apa comunale. Apa este luata direct din Nil si este stocata in urne speciale. Ce este asa special la ele? Sunt facute dintr-un material poros, si astfel o parte din apa care ajunge in contact cu aerul se evapora si mentine lichidul la o temperatura placuta.

Apa este cam verzulie pentru gustul meu insa ma bucur ca macar ma pot clati pe fata.img_9608

Pe la pranz ajung in Abri si ma opresc la primul magazin. Nu au apa la 2 litri insa cumpar mai multe sticulute la 0.5. Gasesc din fericire si ceva de mancare pentru mai tarziu. Cat timp stau si servesc un ceai se arata Magzoog la volanul unui Volkswagen de acum 50 ani.

  • Hello!
  • Esti din Romania ?
  • Da, dar de unde stii ?
  • Dupa fata .
  • Pai dupa fata voi toti imi spuneti ca sunt chinez 🙂

img_1600Rade si imi spune ca i-au spus un canadian si un danez ca urmeaza sa vin. Ei sunt in oras la un restaurant si pot veni si eu sa iau apa filtrata de la el. Tinand cont ca nu am gasit la 2l aici ii accept propunerea.

Il urmez pana la pensiunea lui, care pare foarte draguta. Din pacate nu pot ramane aici, am pedalat doar 55km si ziua este abia la jumatate. Vine si echipa canadiano-daneza si ne umplem toti sticlele cu apa lui Magzoog.

Dupa ce termin de umplut sticlele cu apa sunt invitat la un ceai. Magzoog imi arata si un caiet completat de calatorii care i-au trecut pragul. Spune ca este si un roman acolo, insa nu-l gasesc.

Dupa ce termin de baut ceaiul plec inaintea celor doi tovarasi biciclisti.

Dupa 25 km ma opresc sa fac un popas sa mananc. Azi nu am mancat nimic decat un biscuite cu doxicilina de dimineata. Masa mea se rezuma la un iaurt mare si zemos cu lipie 🙂img_1603

Ma depasesc iar cei doi, insa doar ca sa-i gasesc sub un umbrar 2 km mai incolo.

Pe la ora 15 este deja foarte cald, ciclocomputerul imi indica 41,8 grade la umbra, si se simte. Ma opresc la o terasa pe marginea drumului, langa Wawa.

Patronul este foarte mandru ca stau la masa lui si imi arata cativa oameni care se uita lung la noi.

  • Nu sunt obisnuiti sa vada un alb aici.

img_1610Sunt oameni simpli care isi castiga painea cautand aur prin muntii din jur. Insa au un suflet de milioane. Se strang toti langa mine. Unul dintre ei vorbeste binisor engleza si astfel stam de vorba vrute si nevrute cam o ora si jumatate. Cand le propun sa facem o poza se strang toti langa mine zambind. Facem schimb si de numere de telefon cu promisiunea ca le voi trimite si lor poza pe Whatsapp.

Mi-a facut mare placere sa va cunosc si multumesc pentru ceai! Acum insa trebuie sa merg mai departe.

Ma conduc toti pana la drum si ne facem cu mana pana nu-i mai pot zari.img_1611

Trei copii imi fac semne de pe margine. Ma opresc si le strang mana. Se bucura foarte mult de gestul meu si fac o poza cu mine.

Temperatura a scazut pe la 35 grade si pot inainta mai usor. Mai reusesc sa scot inca 25 km pana gasesc un locsor de campat. Sunt aproape de drum, insa ascuns intr-o groapa sapata probabil de cautatorii de aur .

Este prima mea noapte la cort singur si ma bucur de cerul frumos si de liniestea ce domneste imprejur. Doar cateodata din departare aud murmurul unei moschei …

img_1612

 

 

Comments

comments

Most Popular

To Top
Read previous post:
Ferry from Aswan to Wadi Halfa in 2016 after the new border opened at Abu Simbel. A lot less crowded than usual.
Welcome to Sudan !

Dragi cititori, desi acesta este primul post din categoria Sudan, actiunea va incepe in Egipt. Ma aflu in micul satuc...

Close