Dakar – Mauritania, Senegal si in Dakar – Partea 3

       13 martie, de dimineata, harnic, plec spre Mauritania … la granita coada … ma bag cu tupeu aproape pana in fata dar tot astept cam o ora-doua pana sunt bagat in seama … Apoi, intru in curte, mi se cere pasaportul si apoi sunt indrumat la biroul 1 … aici astept stampa pe pasaport … in timpul asta ma imprietenesc cu 2 francezi si o lituanianca si palavreagim vrute si nevrute sa treaca timpul … dupa o ora am stampa, dar trebuie la biroul nr. 2 … aici imi verifica pasavantul si apoi vor sa-mi vada sosetele murdare din cuferele de aluminiu  pt. ca nu am pasiunea sa car cocaine si hasis, oamenii ma lasa in plata domnului, si asa ajung la … biroul nr. 3 … ma scrie individul intr-un catastif mare si imi ureaza drum bun … deja ma consideram victorios, ma urc pe mobra, si dau sa plec … la iesire, pasaportul, il dau, imi zice ok, mai merg cam 10 metri, ma opreste altul … pasaportul … il dau, e ok, mai merg alti 20 metri … pasaportul si cartea gris … ce sa fac, le dau iar … apoi ma intorce din drum ca se pare ca am uitat sa salut omul misterios de sub copacel …Well, astept fo ora aici, totul ca sa ma mai scrie un individ intr-un caiet mare de tot … singurul lucru care l-a interesat : cu ce ma ocup … Dupa ce termin aici, iar mi se mai cere pasaportul de fo 2 ori si astfel, dupa aproximativ 5 ore sunt afara din Maroc …

Intre Mauritania si Maroc fusesem prevenit ca nu este drum, sis a nu ma abat de la urme ca este terenul minat. Dar e vraiste toatala … masini arse, abandonate, nisip maricel pe alocuri si mai trebuie sa imping la African, pe zonele pietroase pierdeam urma si ma ridicam in scarite sa mai vad pe undetrebuie sa o i-au … In final, reusesc si gasesc granita mauritaneza. Mi se ia pasaportul, si am ok. Apoi l apolitie pt. stampa, la alt politest pt. passavant si exchange de bani. Vreau sa zic, cocinile de porci din Rumunija dau clasa la cladirile unde statea soldatii … si vorbesc foarte serios … din lemn, cateva cuie trase, mizerie, tavanul cu gauri, bine ca nu ploua acolo … Iar oamenii, si ei pitoresti, cel ce mi-a pus stampa cu o mustata mare de tot, cel care scria legal la cap cu un pansament mare de ii facea capul dublu si cu picioarele desculte. Intr-un colt cateva pusti automate se odihneau. Si faza frapanta , cateva saltele murdare intr-un colt, oamenii acolo dormeau si munceau.

Totusi sunt destul de rapizi fata de Marocani, unul din ei ma ajuta sa completez pasavantul care era in franceza. Mi se cere pt. pasavant 10 euro, dar fac fete-fete eu si ma lasa in pace.

5 euro asigurare mauritaneza, schimb 200 dirhami marocani pe 6500 ouguya (pe urma am vazut ca , chiar se dadea curs foarte bun la granita, eu aveam impresia ca sunt tepari si vroiam sa schimb in oras undeva).

Daca in Maroc checkpointurile erau macar cu ceva semen oficiale, in Mauritania vedeau pur si simplu cauciucuri uzate, butoaie si alte deseuri aruncate pur si simplu pe strada si incropita astfel o bariera. Deja Marocul parea super civilizat.

Ajung in Noadibou, cumpar de macare si baut, si-mi dau seama apoi ca nu am bani sa mai bag benzina . Schimb 20 euro la un curs extreme de prost, si astfel reusesc sa fac plinul … Ma asteapta putin peste 500 km fara benzinarii si localitati pana in Noackshot …

Plec, cu 90-100 kmh, demaraje domoale, trebuie sa merg la consum … In Europa, Africanul mi-a papat la 140-150 kmh 10%, da aici un consum peste 7% m-ar face sa raman in desert. Am 23 litri rezervorul si 10 litri suplimentari in canister … da una e defecta si supureaza pe la gat …

Spre noapte, mai aveam cam 20 km pana in Noakshot, cand dau de un checkpoint al militiei.

Mi se i-au actele, totul ok, numai ca politistului ii e foame … Vine la mine si incepe sa zica ca vrea bani. Eu ma fac ca nu inteleg, dar la asta ii e foame rau … Incepe si ma impunge cu pusca in abdomen, el give me money, give me money. Ma impunge de cateva ori pana mi se urca piticii pe creier, ii apuc pusca de teava si i-o smucesc, numai ca o are cu curelusa dupa gat, asa ca nu fac nimic. Asta se oftica si ma loveste cu patul pustii in umarul stanga-piept, dar am platosa, nu simt mai nimic. Zbier la el ca-I nebun, ma mai cert 5 minute pana vad ca nu-I chip … ii zic ca n-am bani la mine, mai am doar … 40 dirhami (aprox 3-4 euro) marocani. Omul lacom ii inhata si se schimba la 180 grade, imi multumeste, imi ureaza drum bun iar eu il bag undeva si imi vad de drum.

Intru in Noakshot si bag benzina … 31,2 litri … din 33 cu cat am plecat … am fost milimetric …

Trag la Hotel Emira, care se pare ca era cel mai rasarit din aceasta capitala.

In fine, vreau sa zic … comuna Odobesti par exemplu … oaza de lumina si cultura pe langa Noakshot … mizerie, case vai de mama lor. Blocul meu de 4 etaje ar trece drept zgarie nor. Pe strada nisip de era sa pic sis a-mi rup gatul, animale in mijlocul strazii pascand, turme de capre si de oi manate prin mijlocul orasului, masini de pica tablele de pe ele.

 

14 martie, mai schimb 50 euro la receptie in ouguya, cumpar de la Big Market de haleala (ceva in conceptia lor gen Carrfour, Metro etc. la noi; in conceptia noastra dugheana de la coltul blocului).

Merg cam 250 km pana la Rosso. Aici sa bag benzina, si ma i-au oamenii negri direct sad au pasaportul, ma rezolva ei sa trec. Eu zic ca vreau doar benzina si actele nu le dau decat la politie. Imi pun benzina dupa fo 15 minute de asteptare si apoi se tin scai dupa mine spre vama.

Aici in vama , vin cu un politest. Asta da actele la mine. Le dau, n-am incotro. La care politistul nici nu se uita pee le si le paseaza la oamenii negri.

De aici incepe tambalaul, imi sunt ceruti bani peste bani, eu fac fete-fete, bine ca aveam 2 portofele la mine, ii pacalesc ca am bani doar pe card, da tot nu scap. Ramane ca vine unu cu mine, sa ia banii “imprumutati” pt. taxe apoi de la mine. Ma urc pe bac cu asta, insa vad ca da actele mele la unul care fuge undeva. Cica sa-mi faca asigurare, dar bacul pleaca, claxonez, vreau sa ma duc inapoi pe mal, zic ca facara acte nu plec, da nu ma baga in seama cel de la carma, si sunt dus catre Senegal.

Aici astia imi zic sa stau calm ca vin imediat cu o barca cu actele mele. Ma scot afara din vama, illegal practice, si imi zic sa las mobra in paza unui individ sis a vin cu ei inapoi in vama. Ma enervez, zic ca nu las mobra nicaieri si mi se pare absurd ca am parasit vama. Ma intorc si intru inapoi, astia dupa mine.

In final vin si cu actele mele, fug aia peste tot si imi pun stampa pe pasaport si obtin pasavantul.

In fine, acum nu vroiau sa-mi dea actele fara bani,ma uit injur, si caut sa fim langa un politest … le scot aprox 120 euro, le dau banii si ii smulg actele din mana intr-un moment de neatentie. Astia ca nu e destul, ca mai vor, eu le zic ca nu mai vad alti bani de la mine si imi bag picioru si plec dupa ce ma mai cert putin si la poarta pt. ca si portarul vrea spaga … da eram cu capsa mai pusa decat dorea el spaga …

De aici o tai spre Saint-Louis unde schimb bani, apoi Thies cu final in Dakar.

Ajung noaptea tarziu , ma invart prin tot orasul in cautarea unui hotel, a oricarui hotel. Pe strada, la semafoare sunt abordat de puradei care vor bani, femei care for “fuki-fuki”, pe bani ofcors, diversi indivizi care vor sa-mi fie ghizi sau sa-mi vandal/cumpere nush ce, etc. Mi se pune pata rau deja si nu-i mai suport.

Langa port, un taximetrist se ofera sa ma duca la un hotel … negociez la 10.000 cfa, si ok, ma tin dupa cazanul lui. In Dakar, o dacie rapciugoasa de prin 1970 toamna ar trece drept limuzina. Probabil s-ar plimba presedintele cu ea … Numai masini de pe vremea lui papura voda. Transportul in comun : microbuze, fara geamuri pline full, in loc de geamuri au sudat zabrele. Apoi sa maximizeze profitul au sudat scari care duc pe acoperis, unde e … plin de negri. Si pt ca tot nu e suficient, si pe scari mai sunt agatati cativa negrotei. Per total cred ca factorul negru din si de pe microbuz depaseste cu brio masa acestuia.

In fine, negrul ma duce la un motel unde nu mai sunt locuri, apoi la altul. 15.000 cfa camera, decent. Negrul taximetrist insa vrea mai multi bani, se tiganeste la 20.000, insa nu-i merge. Ii i-au cei 10.000 cfa din mana care i-I dadusem, el ii lasa, credea probabil ca ii dau altii, si dau sa plec. Asta se schimba la fata, face figuri, in final e de acord cu 10.000, da cu conditia sa-l i-au ghid maine. Il las in aceasta credinta desi n-aveam de gand. Ma ajuta sa car bagajele sus, insa cu un oarece scop : sa se foloseasca de wc-ul din camera mea … normal ca nu nimereste gaura si da numai pe colac si pe jos … mi-a fost sila si sa mai intru macar in baie … Si al naibii vorbea cu mine foarte de aproape … adica fata mea de fata lui era cam la 15 cm or so … Mi-a propus de toate, de la suveniruri si “fuki-fuki” pana la excursii cu cazanul lui prin pitoreasca groapa de gunoi numita Dakar …

Dupa ce ai fost in Senegal si mai ales Dakar, Rumunija cu al ei Bucuresti este o tara superba, foarte civilizata, iar oamenii, toti de nota 11, asta chiar si cocalarul care-ti ia fata si te da pe jos